• Volver

La libre Voluntad del Hombre Jesús

Incluso mi Sufrimiento y mi muerte en la cruz hasta el final fueron un asunto de libre Voluntad, dado que Yo habría podido evitarlos .... Yo habría podido aplicar la Fuerza divina inherente a Mí para defenderme de todos los enemigos que querían ejecutar sus pensamientos de odio en Mí ....

La Obra que Yo he realizado la realizó mi propia Voluntad totalmente libre. Pues Yo estaba dispuesto a sufrir y a morir por mis prójimos, porque Yo como Hombre Jesús sabía de la espantosa miseria en la que se encontraba toda la humanidad a causa del pecado original, y como mi Amor quería ayudar a todos mis hermanos caídos, Yo mismo me ofrecí al Padre como víctima expiatoria ....

Yo de ninguna manera fui forzado a esto. Pues el Padre en Mí no determinó mi Voluntad - Yo actué libremente por mi propio Albedrío .... Y esto a Mí me resultó horriblemente difícil porque Yo veía de antemano todo lo que iba a suceder hasta que la Obra de Redención fuese totalmente llevada a cabo. Como Ser humano Yo luchaba con profunda angustia, y rezaba al Padre que alejara de Mí este cáliz .... A eso Yo fui fortalecido y me entregué totalmente al Padre. El Amor en Mí era inmensamente poderoso .... con lo que era el Amor eterno mismo que se hallaba en Mí, y por Él me dejé determinar en mi Obra; lo que habría sido imposible si mi Voluntad humana se hubiese opuesto. Me empujaba el Amor hacia la humanidad desgraciada y Yo la quería ayudar, y este Amor hizo que Yo aceptara sufrimientos tan enormes que vosotros los seres humanos no os podréis imaginar. Pero también la culpa con la que os cargasteis por vuestra apostasía de Dios era inconcebible. Y para saldar esta culpa, Yo como Hombre tuve que sufrir inmensamente y tuve que soportar la agonía de la crucifixión.

El Amor es Fuerza, y por eso perseveré hasta el final. Pues si no fuera así, de veras los Sufrimientos habrían sido suficientes para matar mi cuerpo antes del tiempo - si la Fuerza del Amor no hubiera capacitado mi cuerpo que Yo me cargase también con la muerte en la cruz y perseverase hasta que la Obra fuese consumada .... hasta que la Redención del pecado y de la muerte estuviese asegurada para todos los seres humanos que aceptan mi Sacrificio en la cruz y quieren obtener la Redención.

Y otra vez depende del libre albedrío del hombre mismo qué actitud toma hacia Mí y hacia mi Obra de Redención. Porque cada ser se había alejado de Mí dentro de su libre albedrío, y dentro de su libre albedrío debe volver a dirigirse hacia Mí, lo que sucede cuando –como ser humano– reconoce a Jesucristo y su Obra de Redención .... cuando me reconoce a Mí mismo en Jesús y libremente se entrega a Mí .... cuando traspasa su culpa a Mí y me implora perdón .... y cuando quiere volver a Mí, a Aquel de Quien una vez se había alejado voluntariamente.

Entonces el hombre aprovecha consciente­mente de las Clemencias de mi Obra de Salvación y experimenta fortalecimiento de su voluntad debilitada, con lo que está asegurado de su regreso a su Casa paterna.

Los sufrimientos inconmensurables con los que Yo me he cargado como ser humano ni siquiera estaban proporcionados con la enorme culpa de lo Espiritual caído. Pero como el Hombre Jesús estaba lleno de Amor y quería soportar voluntariamente el mayor sacrificio entregando su Vida en la cruz, Yo me di por satisfecho con este Sacrificio y redimí toda la culpa por el gran Amor de Jesús, El que quería conseguir el regreso de sus hermanos caídos hacia Mí.

Yo me contenté con esto, con lo que también mi Justicia quedó satisfecha .... pues Yo no podía borrar ninguna culpa que se hubiese quedado sin expiación. Por eso también la Obra de la Redención tenía que ser llevada a cabo dentro de una Voluntad totalmente voluntaria. Yo no debía obligar a ningún ser a esta Obra expiatoria.

Y como el inmenso pecado de la apostasía de Mí había sido un delito en contra de mi Amor, también el acto expiatorio tenía que ser un Acto de Amor, porque únicamente el Amor podía expiar esta culpa tan inconmensurable. Este Amor moraba en el Hombre Jesús .... y Jesús le dio tanto espacio que Él estaba totalmente colmado de Amor, lo que luego le permitió realizar su Obra de Redención .... El Amor redimió la culpa .... el Amor colmó a un hombre completamente .... El Amor soy Yo mismo, con lo que Yo mismo me hallé en el Hombre Jesús; y Yo mismo sufrí y morí por la humanidad. Pero ante el hecho que Yo como Dios no podía sufrir, el Hombre Jesús se cargó con todos los sufrimientos.

Aun así Él lo hizo todo dentro del libre albedrío, dado que el Amor no obliga, sin embargo, voluntariamente está dispuesto a realizar los mayores sacrificios .... Y el Amor todo lo logra porque es una Fuerza poderosa que puede soportar las penas más grandes. Yo mismo, siendo el Amor eterno, colmaba al hombre Jesús, y así Yo surtía Efecto en Él y traje a los seres humanos la Redención del pecado y de la muerte.

Amén

Liberul arbitru al omului Iisus....

Suferința și moartea Mea pe cruce au rămas, de asemenea, o chestiune de voință liberă până la sfârșit, pentru că, cu siguranță, aș fi putut să le împiedic, aș fi putut să folosesc puterea lui Dumnezeu conținută în Mine și să Mă împotrivesc tuturor dușmanilor care voiau să-și pună în aplicare gândurile de ură asupra Mea.... Lucrarea pe care am realizat-o a fost realizată prin voința Mea complet liberă; am fost dispus să sufăr și să mor pentru semenii Mei, deoarece Eu, ca "ființă umană Iisus", știam despre starea de mizerie îngrozitoare în care se afla întreaga omenire din cauza căderii omului în trecut, și pentru că dragostea Mea a vrut să-i ajute pe toți frații Mei căzuți și, prin urmare, M-am oferit Tatălui ca jertfă de ispășire.... Nu am fost în nici un caz forțat să fac acest lucru, Tatăl din Mine nu a determinat voința Mea, am acționat în mod complet liber din Mine Însumi..... Și a devenit teribil de dificil pentru Mine, pentru că am prevăzut tot ceea ce se va întâmpla până când lucrarea de mântuire va fi complet împlinită.... M-am luptat și m-am rugat ca o ființă omenească la Tatăl în cea mai adâncă suferință ca să lase paharul să treacă de la Mine.... și am fost întărit și m-am predat complet Tatălui. Căci iubirea din Mine era copleșitoare, deci era cu siguranță iubirea eternă însăși în Mine, și am lăsat-o să-Mi determine lucrarea, ceea ce, totuși, ar fi fost imposibil dacă voința Mea de om i s-ar fi opus.... Am fost mânat de dragostea pentru nefericita rasă umană și am vrut să o ajut, iar această dragoste M-a făcut să iau asupra Mea o măsură de suferință pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura. Dar și vina pe care o suferiseți prin apostazia voastră de la Dumnezeu era de asemenea incomensurabilă. Și pentru a răscumpăra această vină a trebuit să sufăr nemăsurat ca ființă umană și să iau asupra Mea chinurile crucificării. Dar iubirea este putere și, de aceea, am îndurat și Eu până la sfârșit, altfel suferința ar fi fost cu adevărat suficientă pentru a-mi ucide trupul înainte de vreme, dacă puterea iubirii nu ar fi permis trupului Meu să accepte și să îndure moartea pe cruce până la împlinirea lucrării.... până când răscumpărarea din păcat și din moarte a fost asigurată pentru toți oamenii care vor să accepte jertfa Mea de pe cruce și să găsească mântuirea. Pentru că, din nou, depinde de voința liberă a ființei umane modul în care se adaptează la Mine și la actul Meu de mântuire. Pentru că, prin liberul arbitru, fiecare ființă s-a îndepărtat de Mine și, prin liberul arbitru, trebuie să se întoarcă din nou spre Mine, ceea ce se întâmplă atunci când, ca ființă umană, Îl recunoaște pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire, Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus și se predă voluntar pe sine și vina sa către Mine.... când apelează la iertare și vrea să se întoarcă din nou la Mine, de la Care s-a îndepărtat voluntar odată. Atunci, ființa umană se va folosi și ea în mod conștient de binecuvântările actului Meu de mântuire, voința sa slăbită va fi întărită și întoarcerea sa în casa Tatălui său va fi asigurată. Suferința imensă pe care mi-am asumat-o ca ființă umană nu era încă proporțională cu imensa vină a ființei spirituale căzute, dar, întrucât ființa umană Iisus era plină de iubire și a vrut de bunăvoie să facă cel mai dificil sacrificiu dându-și viața pe cruce, am fost mulțumit de acest sacrificiu și am răscumpărat toată vina de dragul marii iubiri a lui Iisus, care a vrut să-i aducă din nou la Mine pe frații Săi căzuți.... Am fost mulțumit de ea și astfel a fost satisfăcută și dreptatea Mea, pentru că nu puteam răscumpăra nicio vină care rămăsese fără ispășire. Dar, prin urmare, lucrarea de răscumpărare a trebuit să se realizeze și în voința liberă. Nu aveam voie să forțez nicio ființă să facă acest act de ispășire.... Și pentru că marele păcat al apostaziei de la Mine a fost o ofensă adusă iubirii Mele, actul de ispășire trebuia să fie din nou un act de iubire, căci numai iubirea putea răscumpăra această imensă vină.... Și această iubire a fost în omul Iisus, i-a dat atât de mult loc încât a fost complet umplut de iubire care acum i-a permis și să realizeze actul de mântuire.... Iubirea a răscumpărat vina.... iubirea a umplut complet o persoană.... Iubirea sunt Eu Însumi, și astfel Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi am suferit și am murit pentru umanitate. Dar cum Eu, ca Dumnezeu, nu puteam suferi, "omul Iisus" a luat asupra Sa toată suferința. Și totuși, a făcut totul de bunăvoie, pentru că iubirea nu forțează, ci este pregătită să facă cele mai mari sacrificii.... și iubirea reușește totul, pentru că este o forță puternică.... care poate îndura și cele mai grele suferințe. Eu Însumi, ca Iubire Eternă, l-am umplut pe omul Iisus și astfel Eu Însumi am lucrat în El și am adus oamenilor răscumpărarea din păcat și moarte....

Amin