• Volver

Fe viva.... Despertar a la vida....

La verdadera vida comienza a despertarse cuando un ser humano se conecta conscientemente con Dios, cuando reconoce a un Ser superior sobre sí mismo.... cuando cree en este Ser y busca unirse a Él, es decir, cuando siente una conexión entre el Ser superior y sí mismo y desea mantener esta conexión. Entonces, la chispa del espíritu en su interior ya se ha despertado, buscando influir en él desde dentro a esforzarse hacia el Espíritu Padre desde la Eternidad. En este ser humano la chispa del amor se ha encendido; por lo tanto, siempre se sentirá impulsado desde dentro a realizar actos de amor, incluso si inicialmente consisten solo en ser bueno con sus semejantes....

Pero el amor siempre será reconocible, de lo contrario la vida en su interior no podría despertar. Y esta vida ahora se hace sentir; es, por así decirlo, una segunda vida en su interior, independiente de su vida física actual, que todo ser humano experimenta incluso cuando la chispa espiritual aún descansa en él, incluso si está todavía espiritualmente muerto. Pero esta segunda vida es la que le da al ser humano la verdadera satisfacción, pues entonces está en comunión con Dios a través de pensamientos y oraciones dirigidas a Él. Y este ser humano ya no olvidará a su Dios, porque Dios Mismo lo mantiene y le impide sucumbir de nuevo a la muerte.

Sin embargo, hay que distinguir entre un conocimiento aprendido sobre Él y la conciencia interior de un Ser superior, pues lo que se ha aprendido puede ser olvidado y luego ser rechazado, ya que aún no ha dado vida al alma.... Pero ese conocimiento puede llevar a una fe viva si el ser humano es de buena voluntad.... Y entonces jamás perderá la vida que una vez despertó en su interior. Y puede despertar desde el momento en que el ser humano es capaz de pensar. Porque tan pronto como esté dispuesto a amar, su pensamiento también será guiado correctamente, y entonces buscará la conexión con Dios, con un Ser al que pueda entregarse con confianza.

Pues el ser humano siente su propia insuficiencia, siente que necesita un guía y un protector, porque se siente débil.... Y por eso busca al Ser, de Quien espera recibir ayuda en cada situación. Inicialmente es inconsciente, pero le reconforta poder creer en tal Ser y establecer una conexión con Él. Esta es la fe sencilla y sin pretensiones que todo niño puede adquirir, pero que está viva en él, y no solo el efecto de enseñanzas que el niño puede aceptar, pero que no le han dado una convicción interior. Esta convicción también requiere la disposición del niño a amar, la cual despierta la chispa del espíritu en su interior.

Y todo lo demás ahora se inicia a través de esta chispa espiritual, que estimulará una y otra vez el anhelo del ser humano por el Espíritu Padre desde la Eternidad, hasta que el ser humano establezca conscientemente el vínculo a través de una oración íntima, que ahora también es la garantía más segura de que el Padre cuide de Su hijo y jamás permitirá que vuelva a caer en la ceguera espiritual, en la muerte. Por eso no basta la mera transmisión de doctrinas religiosas, que sin embargo, no son rechazadas, pero que tampoco necesitan dar “vida”. La verdadera vida únicamente logra el amor, que entonces impulsa al hijo a reflexionar sobre estas doctrinas, y solo entonces busca al Padre, a Quien también Se deja encontrar....

Y entonces la chispa espiritual dentro del ser humano le conduce constantemente cada vez más cerca del Espíritu Padre.... Entonces el ser humano se siente impulsado desde dentro de a unirse con Él, impulsado desde dentro a actuar con amor y a orar. Y ambas cosas producen la unificación con Él, que es el propósito y el objetivo de la vida terrenal.... ambos despiertan al ser humano a una vida que dura eternamente, a una vida que ya no puede perder, porque es la vida espiritual, que no tiene nada en común con la vida terrenal. Y entonces el ser humano ha encontrado a su Dios, el niño ha encontrado al Padre, y se ha entregado a Él eternamente.... Y ahora el ser humano ya no puede morir, vivirá por la eternidad....

amén

Credință vie.... Trezirea vieții....

Viața corectă începe să se trezească atunci când ființa umană ia contact în mod conștient cu Dumnezeu, când recunoaște o Ființă mai presus de ea...., când, prin urmare, crede în această Ființă și caută să i se alăture, adică simte o legătură între Ființa superioară și ea însăși și dorește să mențină această legătură. Atunci s-a trezit deja la viață scânteia spirituală din ea, care caută să o influențeze din interior pentru a tinde spre Tatăl-Spirit al eternității. Scânteia iubirii s-a aprins în această ființă umană, astfel că ea se va simți mereu îndemnată din interior să săvârșească fapte de iubire, chiar dacă acestea constau inițial doar în a fi bună față de semenii săi.... Dar iubirea va fi întotdeauna recognoscibilă, altfel viața nu s-ar putea trezi în ea. Iar această viață se face acum simțită, este ca și cum ar fi o a doua viață în ea, care este independentă de viața actuală a trupului, pe care o trăiește orice ființă umană, chiar dacă scânteia spirituală din ea încă se odihnește, deci este moartă din punct de vedere spiritual. Dar numai această a doua viață îi dă ființei umane satisfacția cuvenită, căci atunci ea are contact cu Dumnezeu prin gânduri și rugăciuni îndreptate spre El..... Și această persoană nu-l va mai uita nici pe Dumnezeul său, pentru că Dumnezeu Însuși o păzește și împiedică persoana să cadă din nou pradă morții.... Dar trebuie făcută o distincție între cunoașterea învățată despre El sau conștiința vie a unei ființe superioare, pentru că ceea ce a fost învățat se poate scufunda din nou, poate fi respins mai târziu, nu a adus încă sufletul la viață.... Dar această cunoaștere poate duce la o credință vie, dacă persoana este de bunăvoință.... Și atunci ea nu va pierde niciodată viața care s-a trezit odată în ea. Și ea se poate trezi din momentul în care ființa umană este capabilă să gândească. Căci de îndată ce este dispusă să iubească, și gândirea ei va fi ghidată corect, și atunci va căuta și ea legătura cu Dumnezeu, cu o Ființă căreia i se poate preda cu încredere. Căci ființa umană își simte propria deficiență, simte că are nevoie de o călăuză și de un protector, pentru că se simte slabă.... Și de aceea caută Ființa de la Care speră să primească ajutor în orice situație din viață.... La început este inconștient, dar o face fericită când poate crede într-o astfel de ființă și a stabilit contactul cu ea. Aceasta este credința simplă, fără ornamente, pe care orice copil o poate dobândi, dar care este vie în el, nu doar efectul unor învățături pe care copilul le poate accepta cu siguranță, dar care nu i-au dat convingerea interioară. Căci dorința copilului de a iubi aparține acestei convingeri, care dă viață scânteii spirituale din el. Și tot restul este cauzat de această scânteie spirituală, care va stimula în mod repetat dorința eternă a ființei umane de Tatăl-Spirit, până când ființa umană va stabili în mod conștient legătura prin rugăciunea sinceră, care este și cea mai sigură garanție că Tatăl va avea grijă de copilul său și nu-l va lăsa niciodată să se scufunde din nou în orbirea spirituală, în moarte. De aceea, nu este suficient să transmitem doctrine de credință care nu sunt respinse, dar care nu au nevoie să dea "viață". Numai iubirea aduce viața corectă, care apoi îl determină pe copil să se gândească la aceste învățături de credință și numai atunci îl caută pe Tatăl, care se lasă și el găsit..... Și atunci scânteia spirituală din ființa umană îl va împinge constant tot mai mult spre Tatăl-Spirit.... Atunci ființa umană va fi îndemnată din interior să se lege de El, va fi îndemnată din interior să lucreze din iubire și să se roage. Și ambele aduc unirea cu El, care este și scopul vieții pământești.... Numai că amândouă trezesc ființa umană la viața care durează veșnic, la o viață pe care nu o mai poate pierde, pentru că este o viață spirituală care nu are nimic în comun cu viața pământească. Și atunci ființa umană și-a găsit Dumnezeul său, copilul l-a găsit pe Tatăl și s-a predat Lui pentru veșnicie..... Și acum omul nu mai poate muri, el va trăi pentru veșnicie....

Amin