• Volver

La lucha contra el amor propio

Si tenéis poco amor propio os resultará fácil cumplir con mis Mandamientos de amor a Dios y al prójimo. El amor propio nunca puede ser suficientemente reducido, pues, estorba al hombre en su amor desinteresado al prójimo que es lo más importante en la vida en esta Tierra para que el alma pueda llegar a la perfección.

El amor propio está pegado al hombre como parte hereditaria del que carece de todo amor.... de aquel que, sobre todo, se ama a sí mismo, porque de lo contrario nunca se habría vuelto mi enemigo y adversario reclamando todo para sí mismo y disputándome todo dominio. Él quiere que todo sea suyo.... pues, toda clase de amor propio es el ansia de propiedades, y una admisión del concepto de adversario y un alejamiento de Mí, que soy Amor.

Mientras todavía prevalezca el amor propio en el hombre, este no querrá tener nada que ver con el prójimo, ni su naturaleza cambiará a favor del Amor que ante todo requiere una lucha contra el amor propio. De modo que siempre habrá que repetiros: mientras que en vosotros prevalezca el amor egoísta estaréis todavía bajo la influencia de mi adversario, lo que os inducirá a la lucha contra vosotros mismos....

Siempre debéis de tener en cuenta la miseria de vuestro prójimo antes de preocuparos por vuestras propias aspiraciones, considerando más bien al prójimo y renunciando a vuestros propios deseos en favor de las necesidades de este. Entonces vuestra alma alcanzará un gran progreso.... En realidad, sólo así podréis evaluar el grado de vuestro amor propio - el estado en que se encuentra vuestra alma....

¡No creáis que estéis formando vuestra alma correctamente mientras que en vuestro interior aún no hayáis abatido vuestro amor propio que es el mejor indicador del grado de impureza! Y podéis estar seguros de que Yo os ayudaré en vuestro autodominio, si tan sólo tenéis la verdadera voluntad de alcanzar este grado de madurez en el que la suerte del prójimo os importa más que la vuestra propia.

Entonces también seréis provistos de la fuerza necesaria, porque Yo bendigo a toda voluntad formal y os apoyo para que no empecéis a vacilar en vuestro camino. Pero sin la lucha contra vuestro amor propio no habrá manera, porque sin ella nunca llegaréis a cuidar desinteresadamente de vuestro prójimo.... pues, mientras en vosotros todavía prevalezca el amor §§exigente§§ -que es un atributo de mi adversario- nunca experimentaréis la sensación de un amor que quiere §§dar§§.

El adversario os mantendrá con sus riendas hasta que vosotros mismos hayáis logrado soltaros de ellas tras vuestra victoria sobre vuestro amor propio - una victoria que será una gran ventaja para vuestra alma que sólo puede madurar si el hombre con gran entusiasmo se forma a sí mismo, y si siempre procura cumplir con mi Voluntad que se expresa en mis Mandamientos: “Ama a Dios sobre todo y a tu prójimo como a ti mismo”.

Amén.

Lupta împotriva Iubirii de sine....

Ar trebui să posedați doar o mică măsură de iubire de sine și vă va fi ușor să împliniți poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele vostru. Iubirea de sine nu poate fi suficient de mică, deoarece numai ea împiedică ființa umană să se îndrepte spre iubirea dezinteresată a aproapelui, care este, la urma urmei, cel mai important lucru în viața pământească, dacă sufletul vrea să atingă perfecțiunea. Dar iubirea egoistă se agață de fiecare persoană ca o moștenire a celui care este lipsit de orice iubire, care se iubește pe sine mai presus de orice, altfel nu ar fi devenit dușmanul și adversarul Meu, care pretinde totul doar pentru el și vrea să-Mi ia toată stăpânirea. Numai el vrea să posede, iar orice fel de iubire egoistă este dorința de posesiune, deci o intrare în planurile sale și o îndepărtare de Mine, care sunt iubire. Atâta timp cât în ființa umană va continua să prevaleze iubirea egoistă, ea nu va avea niciun interes față de aproapele său și, atâta timp cât va avea acest interes, firea sa nu se va schimba în iubire, care cere în primul rând lupta împotriva iubirii egoiste. Și astfel, vouă, oamenilor, nu vi se poate prezenta vreodată decât faptul că sunteți încă sub influența adversarului Meu atâta timp cât în voi predomină iubirea de sine, iar acest lucru ar trebui să vă stimuleze să luptați împotriva voastră.... Ar trebui să puneți mereu greutățile semenilor voștri în fața propriilor voastre dorințe și să încercați mereu să vă gândiți mai mult la semenii voștri și să faceți voi înșivă sacrificii de dragul lor. Atunci, sufletul vostru va trebui să înregistreze un progres enorm și numai în funcție de gradul de iubire de sine veți putea judeca starea în care se află sufletul vostru, și nu vi se permite niciodată să credeți că faceți o muncă sufletească reală atâta timp cât nu ați cucerit încă iubirea de sine, care este cel mai bun indicator al maturității sufletului vostru. Dar puteți fi siguri că vă voi ajuta să vă învingeți pe voi înșivă, dacă aveți voința serioasă de a atinge acest grad de maturitate, dacă vă pasă mai mult de soarta aproapelui decât de a voastră. Atunci veți primi și putere, pentru că Eu binecuvântez orice voință serioasă și vă sprijin pentru ca voi să nu slăbiți în voința voastră de a atinge perfecțiunea. Dar fără această luptă împotriva iubirii voastre egoiste nu este posibil, fără această luptă nu veți avea niciodată grijă în mod dezinteresat de aproapele vostru, nu veți simți niciodată sentimentul unei iubiri fericite-voitoare, atâta timp cât vă va umple încă iubirea doritoare, care este partea adversarului Meu. Iar el vă va ține în lanțurile sale până când nu vă veți smulge din mâinile lui prin victoria împotriva iubirii de sine, care este un mare plus pentru sufletul vostru, care nu poate ajunge vreodată la maturitate decât dacă ființa umană lucrează asupra ei însăși plină de zel, dacă caută mereu să împlinească voința Mea, care este exprimată mereu doar în poruncile Mele: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți".

Amin

1021 Împreună în iubire.... Cale pământească ușoară....

Cel mai lung drum de pe Pământ nu este greu de parcurs, dacă omul nu trebuie să îl parcurgă singur, căci orice suferință și orice durere este mai bine suportată în doi. Un rătăcitor singuratic poartă singur toată povara și toată truda, nu are o inimă iubitoare căreia să-i comunice, nu are pe nimeni care să-l ridice atunci când amenință să se prăbușească și nu are pe nimeni căruia, la rândul său, să-i promită curaj și să-i fie sprijin în ceasurile grele. Și aceasta este și soarta multor rătăcitori de pe Pământ, că ei merg mereu și mereu singuri, deși sunt înconjurați de mulți oameni. Ei se închid în sine față de lume și resping orice încurajare și ajutor activ. Și astfel trebuie să parcurgă pe Pământ un drum anevoios, extrem de lung, într-o singurătate constantă. Legea naturală îi leagă pe oameni între ei, legea naturală cere unitate, deoarece aceasta este baza existenței creației și a ființelor sale vii. Totul în ființa umană îndeamnă spre al doilea eu, ființa umană simte în mod natural nevoia de a se uni cu o persoană de aceeași natură, în inima fiecărei ființe umane sălășluiește dragostea, care vrea să se exprime față de această altă persoană, și de aceea unirea bărbatului și a femeii este o lege irevocabilă, ordonată de însăși voința Tatălui divin. Cu toate acestea, toate uniunile ar trebui să se bazeze și pe o iubire profundă, fiecare persoană ar trebui să se străduiască din adâncul inimii sale să îl slujească pe celălalt, să îi arate toată dragostea și să stabilească o comunitate care să corespundă în totalitate voinței divine. Astfel, binecuvântarea lui Dumnezeu se va odihni și asupra unei astfel de uniuni, amândoi vor găsi mai ușor drumul prin viața pământească, deoarece dragostea reciprocă ajută la suportarea tuturor dificultăților, iar această dragoste este, de asemenea, garanția că și Tatăl este prezent acolo unde dragostea pură unește doi oameni. Căci acolo va fi perceptibilă lucrarea divinității veșnice, iubirea pură îi va înnobila pe oameni și le va întoarce privirea în Sus, ei îl vor recunoaște pe Domnul Dumnezeu în virtutea iubirii care lucrează în ei, care este în fond divină, iar din această cunoaștere vor trage puterea de a depăși tot ce este dificil în viață..... Ei umblă ca și cum ar fi cu Dumnezeu.... ei au devenit conștienți, într-o binecuvântată conlucrare, că acolo unde este iubire, trebuie să fie și Dumnezeu, iar această cunoaștere este fericită, căci ființa umană se știe atunci în siguranță în protecția credincioasă a Tatălui....

Amin