• Volver

Caída de los Espíritus - Facultad de pensar - Caída de Lucifer

Siempre donde se reunen dos o tres en Mi Nombre, estaré Yo entre ellos, porque cada pensamiento fervoroso en Mí me atrae a vosotros, y por eso podéis estar siempre seguros de Mi Presencia, si me dejáis a Mi Mismo que Yo sea el asunto de vuestra conversación y pensamientos. Mas en cuanto Yo os esté presente, seréis íluminados también por Mi espiritualmente, por consiguiente tenéis que experimentar siempre también una bendición, la cual siente benéfica vuestra alma. Y por eso debéis reuniros con frecuencia en Mi Nombre, para que participéis de esta bendición, pues vosotros todos necesitáis incesantemente Mi donativo de Fuerza, el cual ayude al alma al progreso espiritual. Cierto que también cada uno de por sí puede buscar la entrañable comunidad Conmigo, entregándose a Mí mentalmente y de ese modo recibe también fuerza en exceso, sin embargo, todo intercambio espiritual está bendecido, ya que a través de él, toman parte muchas almas del otro mundo y sacan de él un progreso espiritual. Y además Yo Mismo puedo intervenir en tales conversaciones y dirigir los pensamientos a cuestiones o problemas, en las que se ocupan tanto los hombres mismos como también las almas del más allá, las que se les deben ser respuestas. Reunios en Mi Nombre, pues de esa manera me demostráis también vuestro amor, pues cada hombre trata de unirse con el objeto de su amor. Los hombres sólo raras veces sienten la necesidad de intercambiarse en debates espirituales, más bien ellos los evitan miedosos de dejar aflorar su carácter y opinión internos e íntimos. Raramene se llevan conversaciones espirituales, y menos aún se reunen los hombres con esta finalidad. Y por eso carecen ellos también de las bendiciones, que les podría resultar de dichos encuentros. Pero ellos se creen, por otra parte, que cumplen con su obligación espiritual, en las reuniones públicas. Ellos no piensan en Mis Palabras: "Donde están reunidos dos o tres en Mi Nombre, allí estoy Yo en medio de ellos..." Pues estas Palabras tendrían que darles que pensar a todos esos que se creen haber cumplido con su deber espiritual asistiendo a semejantes "cultos divinos y misas", donde el hombre, del mismo modo también, está abismado en otros pensamientos mundanos y de un fervor o unión íntima Conmigo, ¡ni pensarlo! Cada vez de nuevo tengo que señalar a los hombres, que Yo sólo avaloro una fe viva, que Yo no me dejo contentar con un cristianismo aparente, fingido. Cada vez de nuevo tengo Yo que acentuar e insistir, que Yo anhelo estar unido con cada hombre en particular, mas que esa unión tiene que establecerla también cada uno de por sí mismo separado, la cual en verdad, puede establecer en todo momento y en todo lugar y localidad, si ésta es su seria voluntad y su vivo anhelo. Entonces notará también Mi bendición perceptiblemente, y luego se sentirá inducido a buscar contacto con sus semejantes, para hablar precisamente sobre ello, de lo cual se siente poderosamente conmovido, porque Mi Presencia lo impulsa a ello, a comunicarlo, a deshacerse de ello, igual lo que suceda, porque los hombres que están llenos del amor hacia Mí, siempre se reunirán con los que tienen ambición espiritual para intercambiarse espiritualmente.

Que estas promesas Mías os impulsen a probar la Fuerza de Mi Nombre, pues si creéis, sabéis también que podréis disponer de Fuerza en el contacto Conmigo, la cual, por otra parte, podéis emplear para el bien de los semejantes. Pero aún es débil toda vuestra fe, pero siempre de nuevo os llamo Yo, trayéndoos a la memoria Mis Palabras, y si reflexionáis seriamente sobre ellas, daréis más importancia también a estas promesas; llegaréis a saber que Yo Mismo puedo obrar a través de vosotros, si sólo permitís Mi obrar por la firmeza de vuestra fe. Pues donde Yo estoy, no tiene límites Mi Poder, bajo condición, que vosotros mismos no pongáis límites mediante vuestra floja fe. Mas Yo quiero bendeciros, para que también vuestra fe se refuerce mediante estas Mis Palabras: "Donde se reunen dos o tres en Mi Nombre, allí estoy Yo entre ellos ..." Y donde Yo estoy, allí puede obrar Mi Espíritu y Mi Amor, Sabiduría y Poder en forma manifíesta.

Amén

Căderea spiritelor.... Abilitatea de a gândi.... Cazul lui Lucifer....

Este mult mai ușor să vă familiarizez cu corelațiile spirituale care justifică propria voastră existență decât să vă transmit cunoștințele corecte despre procesele spirituale care au avut loc atunci când v-am chemat pe toți la existență ca entități spirituale. Ceea ce stă la baza planului Meu de Mântuire a fost doar consecința a ceea ce s-a întâmplat înainte în împărăția spiritelor.... Iar pentru a înțelege acest proces este nevoie de o plinătate de lumină pe care voi, ca ființe umane, nu o aveți încă pe Pământ, chiar dacă faceți un efort pentru a trăi în conformitate cu voința Mea..... Totuși, aceste procese spirituale aparțineau liberei decizii a voinței pe care toate ființele care au apărut din iubirea Mea au trebuit să o ia pentru a atinge cea mai înaltă perfecțiune: Să fie independente de voința Mea ca ființe liber-creatoare și totuși să gândească, să dorească și să acționeze la unison cu Mine. Și această decizie liberă a voinței a necesitat și premisele necesare.... Ființa trebuia să fie capabilă să cadă în abis, dar, invers, trebuia să fie capabilă să ajungă la cea mai înaltă înălțime.... De îndată ce o barieră a fost stabilită pentru ființa în sus sau în jos, nici voința ei nu mai era liberă. Iar această voință care se dezvoltă liber a fost, la rândul ei, rezultatul gândirii.... dar gândul a fost o expresie a forței emanate de la Mine către ființă.... care a stimulat apoi ființa însăși să ia o poziție asupra ei. Propria "capacitate de a gândi" a ființei a constat, așadar, în a prelucra o iluminare mentală care o atingea, adică în a se ocupa, ca să spunem așa, de gândul însuși, altfel ființa ar fi rămas doar o "operă" a Mea dacă gândul Meu ar fi determinat-o inevitabil să gândească în același fel.... Dar am vrut să pun creații complet libere în afara Mea și, prin urmare, le-am dat posibilitatea de a face propria lor evaluare, care, totuși, se poate dezvolta în direcții diferite. Lucifer nu ar fi putut niciodată să se depărteze de Mine dacă nu ar fi avut această abilitate. Dar atunci nici el nu ar fi fost un spirit liber, ci doar o marionetă care se supunea complet voinței Mele. Astfel, a trebuit să îl izolez complet de Mine pe acesta și pe toate ființele care au urmat, trebuiau să se bucure de libertate totală și nu aveau voie să fie restricționate în niciun fel. Și astfel, gândurile care le erau transmise trebuiau să poată fi evaluate atât negativ, cât și pozitiv.... adică, ființa însăși, în deplin acord, deci în aceeași voință cu Mine, putea, de asemenea, să realizeze ceea ce era stimulată să facă de acele gânduri.... Dar a fost, de asemenea, capabil să "gândească altfel", adică să tragă concluzii diferite în virtutea capacității sale de a gândi, ceea ce, totuși, s-a întâmplat doar atunci când nu a mai considerat această "capacitate de a gândi" ca fiind un dar de la Mine, ci ca fiind autogenerată, iar această autocunoaștere greșită a dus la o tulburare a realizării sale. Într-adevăr, toate ființele au apărut din Mine în mod independent, dar substanța lor fundamentală era iubirea, și astfel și această iubire trebuia să caute o legătură cu Mine, pentru că iubirea îndeamnă la iubire.... Și pentru o perioadă atât de lungă de timp, voința a fost, de asemenea, în deplin acord cu a Mea. Orice slăbire a legăturii cu Mine s-a manifestat, de asemenea, prin devierea voinței ființei de la voința Mea, iar acest lucru a avut din nou ca efect folosirea capacității de a gândi în direcția greșită, deoarece orice gând trebuie să poată fi considerat în toate direcțiile, altfel voința nu ar fi liberă.... ceea ce, totuși, nu înseamnă că un gând greșit a curs către ființă de la Mine Însumi.... Prima ființă, Lucifer, se afla în cea mai strălucitoare lumină.... și a fost capabilă să schimbe gânduri cu Mine Însumi, a fost, de asemenea, capabilă să își îndrepte gândurile în mod greșit, dar ar fi avut, de asemenea, posibilitatea de a-Mi prezenta aceste gânduri greșite în orice moment pentru ca Eu să îi pot răspunde. Dar tocmai aceste gândurile greșite a crezut că le poate ascunde de Mine, iar aceasta a fost deja o slăbire a iubirii sale, care a dus și la o slăbire a luminii. Și astfel, primele gânduri greșite au inclus și îndoieli cu privire la puterea Mea, pentru că nu a putut să Mă vadă.... Realizarea faptului că el însuși ar fi murit în fața luminii Mele primare prea strălucitoare nu l-a împiedicat să-și îndeplinească dorința. El nu a vrut să accepte această realizare și a căutat o explicație pentru el însuși în "neputința" Mea.... un gând, la rândul său, care era deja o dovadă că el își slăbise deja foarte mult legătura cu Mine atunci când acest gând a apărut în el. Pentru că în aceeași măsură în care începuse să se îndoiască de puterea Mea, așa se ridica și conștiința propriei sale forțe, iar acum un gând greșit îl urma pe celălalt.... voința lui nu mai era în acord cu a Mea, iubirea lui s-a diminuat și s-a închis tot mai mult în fața fluxului Meu de putere de iubire.... pentru că acum pierduse și conștiința că trebuie să se hrănească mai întâi cu puterea Mea pentru a putea fi creativ și activ. Totuși, de dragul scopului pe care l-am urmărit: - de a conduce ființele care au apărut din Mine și din el spre fericirea supremă.... Nu am împiedicat niciuna dintre ființe, nici măcar pe purtătorul Meu de lumină creat în primul rând, să folosească greșit voința.... Nu am împiedicat nici o ființă să folosească greșit facultatea de a gândi. Căci toate ființele au fost create în mod liber de la Mine, iar cea mai înaltă beatitudine a ființelor constă, de asemenea, în a putea crea și lucra în cea mai deplină libertate. Iar acest lucru necesită, de asemenea, o aliniere completă la voința Mea, fără nicio constrângere. Dar dacă nici o ființă nu ar fi capabilă să gândească și să vrea altfel decât în voia Mea, atunci nici aceste ființe nu ar fi înzestrate cu liberul arbitru, care, totuși, ar aparține irevocabil unei ființe desăvârșite divin.... Și numai atunci pot vorbi despre creațiile Mele vii ca fiind "copiii Mei", când au intrat în voința Mea în deplină libertate de voință, și numai atunci li se acordă beatitudinea care presupune perfecțiunea supremă. Iar Eu nu am putut da această perfecțiune ființelor, ci ea trebuie să fie dobândită de fiecare ființă creată în mod liber consimțit....

Amin