• Volver

Reunión en el más allá en el reino de la luz....

Es un momento incomparablemente dichoso cuando el alma se aleja de la tierra y entra en el reino de la luz, en esferas donde ya no existe nada poco atractivo, donde el alma es abrazada por una ola de luz dichosa, donde seres de una belleza sobrecogedora se acercan a ella y le muestran una medida de amor que casi la abruma. Los rayos de luz se adaptan a su estado de madurez, por lo tanto siempre en la medida en que ciertamente la hacen inconcebiblemente dichosa pero no consumen el alma, lo que ciertamente podría hacer un exceso de luz para el que el alma aún no es capaz de recibir.... En la inmensidad infinita ve las creaciones más maravillosas, pues su ojo espiritual tiene ahora la capacidad de contemplar las creaciones espirituales que ya no son materia y que, sin embargo, surgen ante él con la misma verdad, por lo que no son un autoengaño.

Y en medio de esta belleza, que su ojo contempla, encuentra a sus seres queridos que la han precedido en el grado de madurez que el reino de la luz podría recibirlos..... Para las personas la dicha de tal reunión es inconcebible, sin embargo, en el reino espiritual el alma es capaz de recibir impresiones más profundas sin fallecer, y siente conscientemente la dicha que Dios le ha preparado y le canta alabanzas y agradecimientos en su corazón, así como en realidad, con el reino de la luz convertido en su hogar, resplandece de amor hacia el Padre que le ha preparado todas estas dichas.... El trabajo conjunto con las almas que se encuentran en el mismo grado de madurez aumenta su fuerza y su voluntad de trabajo, que ahora dirige a las almas que aún están muy por debajo de ella para ayudarlas a alcanzar la misma beatitud. Y con amor misericordioso se ocupa de aquellos que estuvieron cerca de ella en la tierra y que todavía habitan en esferas inferiores, que se han quedado atrás en su desarrollo espiritual en la tierra debido a la incredulidad y la falta de bondad y, por lo tanto, todavía viven infelizmente en la oscuridad o el crepúsculo en el más allá.... Ciertamente reconoce a estas almas y puede acercarse a ellas y ofrecerles su ayuda, pero ella misma no es reconocida por estas almas y, por tanto, su ayuda es a menudo rechazada.... Sin embargo, el amor y la paciencia de un alma de luz se esfuerza constantemente hacia estas almas y alguna vez también logra ganar influencia. Su dicha, que recibe en la constante emanación del amor de Dios, las incomparables creaciones del reino de la luz y la interacción con los seres con los que está unida en el amor dichoso, le da constantemente el impulso para la actividad redentora, encuentra su propia felicidad en dar lo que ella misma recibe; siempre encuentra la satisfacción de su anhelo de Dios y no puede evitar querer también hacer feliz. Es imposible describir la gloria del reino de la luz a los hombres de la tierra, precisamente porque sólo un alma madura puede soportar la abundancia de la luz y, por tanto, comprender también la beatitud, y el ser humano todavía imperfecto no tiene comprensión para ello. Pero una cosa que debe y puede creer, es que habrá un reencuentro en el reino del más allá, que la muerte no pone fin a la vida real del alma y que estas almas se reconocen unas a otras cuando se ha alcanzado un cierto grado de madurez, pero el que que muchas almas aún no poseen. Y por eso también puede pasar mucho tiempo para muchas almas hasta que experimenten la felicidad de la reunión con sus seres queridos; sin embargo, el deseo de ello es a menudo la razón para esforzarse hacia arriba. La fuerza del amor de las almas está constantemente activa para redimir a las almas del abismo y ayudarlas a ser felices, a entrar en el reino donde la luz radiante las rodea, donde pueden contemplar a Dios y toda la adversidad llega a su fin....

Amén

Revederea în lumea de dincolo în împărăția luminii....

Este un moment incomparabil de fericit când sufletul părăsește Pământul și intră în împărăția luminii, în sfere unde nu mai există nimic neatractiv, unde sufletul este îmbrățișat de un val de lumină fericită, unde ființe extrem de frumoase se apropie de el și îi arată o măsură de iubire care aproape îl copleșește. Razele de lumină sunt adaptate la starea sa de maturitate, deci întotdeauna în măsura în care îl fac cu siguranță inimaginabil de fericit, dar nu îi mistuie sufletul, ceea ce un exces de lumină, pentru care sufletul nu este încă receptiv, ar putea cu siguranță să o facă.... În vastitatea infinită el vede cele mai minunate creații, căci ochiul său spiritual are acum capacitatea de a contempla creațiile spirituale care nu mai sunt materie și care, totuși, apar în fața sa la fel de veridice, deci nu sunt o autoamăgire.

Și în mijlocul acestei frumuseți, pe care ochiul său o privește, îi găsește pe cei dragi care l-au precedat în gradul de maturitate, în care împărăția luminii a putut să îi primească. Pentru oameni, fericirea unei astfel de revederi este de neconceput, dar în împărăția spirituală sufletul poate primi impresii mai profunde fără să piară, și simte conștient fericirea pe care Dumnezeu i-a pregătit-o și îi cântă în inima sa laude și mulțumiri, așa cum în general, dacă împărăția luminii i-a devenit casă, strălucește de dragoste pentru Tatăl care i-a pregătit toate aceste fericiri.... Lucrul împreună cu sufletele aflate în același grad de maturitate îi sporește puterea și voința de a lucra, iar acum aceasta se îndreaptă spre sufletele care sunt încă mult sub el, pentru a le ajuta să atingă aceeași beatitudine. Și cu iubire milostivă se îngrijește de cei care i-au fost aproape pe Pământ și care încă locuiesc în sferele inferioare, care au rămas în urmă în dezvoltarea lor spirituală pe Pământ din cauza necredinței și a lipsei de bunătate și, prin urmare, încă trăiesc nefericiți în întuneric sau în amurg în lumea de dincolo.... El recunoaște cu siguranță aceste suflete și poate să se apropie de ele și să le ofere ajutorul său, dar el însuși nu este recunoscut de aceste suflete și, prin urmare, ajutorul său este adesea respins.... Cu toate acestea, dragostea și răbdarea unui suflet de lumină tinde în mod constant spre aceste suflete și, din când în când, reușește să obțină influență. Fericirea sa, pe care o primește în emanația constantă de iubire a lui Dumnezeu, în creațiile incomparabile ale împărăției de lumină și în interacțiunea cu ființele cu care este unit în iubire fericită, îi dă în permanență impulsul pentru o activitate răscumpărătoare, își găsește propria fericire în a dărui ceea ce primește el însuși; își găsește mereu împlinirea dorinței sale de Dumnezeu și nu poate să nu vrea să îi facă fericiți. Este imposibil să descrii oamenilor de pe Pământ slava împărăției luminii, tocmai pentru că un suflet matur poate suporta doar abundența luminii și, prin urmare, poate înțelege și beatitudinea, iar ființa umană încă imperfectă nu are înțelegere pentru aceasta. Dar un lucru pe care el ar trebui și poate să îl creadă este că va exista o revedere în împărăția de dincolo, că moartea nu pune capăt vieții actuale a sufletului și că aceste suflete se recunosc între ele atunci când se atinge un anumit grad de maturitate, dar pe care multe suflete nu îl au încă. De aceea, pentru multe suflete poate dura mult timp până să experimenteze fericirea reunirii cu cei dragi; totuși, dorința de a o obține este adesea motivul pentru a se strădui să se ridice. Forța de iubire a sufletelor este în permanență activă pentru a răscumpăra sufletele din adânc și pentru a le ajuta să ajungă la beatitudine, să intre în împărăția unde îi înconjoară o lumină radiantă, unde Îl pot privi pe Dumnezeu și unde orice adversitate are un sfârșit....

Amin