• Volver

La encarnación como ser humano es la consecuencia del Pecado.... Obra de Redención....

lo que requirió esta gran deuda. Por tanto, era necesario hacer un sacrificio expiatorio inconcebiblemente grande, pues según la Justicia divina, se Me tenía que dar satisfacción; El pecado debía ser abolido en cierto sentido y se debía pagar un precio de compra enorme por la libertad de los seres que estaban bajo el hechizo. La culpa del pecado tenía que ser expiada.... Y el hombre Jesús realizó esta Obra por toda la humanidad.... Vosotros, los humanos, no podéis evaluar la magnitud de esta Obra de amor porque también carecéis de comprensión de la magnitud de la culpa. Todos los seres que todavía Me resisten, viven en esta culpa del pecado, inconscientemente en un estado atado, en el estado del libre albedrío, como seres humanos, conscientemente, porque éste también es consciente de su estado de debilidad, de su falta de poder y de luz, mientras está todavía bajo el hechizo del pecado. Que en su mayoría no quiere admitir esto es una prueba de su falta de luz y también una prueba de su pecaminosidad, que no siempre significa una vida pecaminosa en la Tierra. El gran pecado de la rebelión anterior contra Mi ha causado el estado atado, y este gran pecado primero tiene que ser borrado antes de que el ser pueda alcanzar la luz y el poder.

El hombre Jesús sabía acerca de la gran necesidad y la indecible miseria en que se encontraba lo espiritual caído; También sabía que era imposible expiar la culpa durante la vida en la Tierra, y que el ser no podía ascender a las alturas ni siquiera en el reino espiritual, porque la carga del pecado siempre lo tiraba abajo y no podía defenderse contra las fuerzas de abajo. Jesús sabía acerca del estado lamentable de lo que se había vuelto pecador por su propia voluntad y quería ayudarlo.... Quería tomar sobre Sí la inmensa culpa del pecado para traerle la Redención. Su amor era tan sobrehumano que llevó a cabo una Obra que implico dificultades y sufrimientos sobrehumanos. Él Me trajo un sacrificio expiatorio. Él ha redimido a todos los seres humanos del pecado. Pero el libre albedrío del ser humano no queda eliminado....

La obra de Redención tiene que ser reconocida y hacer uso de ésta.... el ser humano tiene que llevar su pecado sobremanera grande a la cruz del divino Redentor, tiene que reconocerse a sí mismo y confesarse ante Él como pecador, como ser humano débil e imperfecto, que está y permanece atado a menos que Jesucristo tenga piedad de él e interceda por él como Mediador misericordioso Que está dispuesto a redimir su culpa tan pronto como el ser humano cree en Él como Redentor, Le confiesa arrepentido su pecaminosidad y Le pide perdón por su culpa. Sólo reconocer y confesar la propia culpa es señal de la fe en Jesucristo.

El ser humano tiene que invocarle desde lo más profundo, tiene que implorarle ayuda en su necesidad espiritual. Tiene que encomendarse a Él, tiene que saber y confesar que está en lo profundo y necesita Su ayuda, debe extender sus manos hacia Él y pedirle misericordia, entonces también reconocerá su culpa, su estado imperfecto que es la consecuencia del gran pecado que fue la razón de la encarnación de cada ser humano en la Tierra, y debe implorar la asistencia de Jesús en ferviente oración para poder ascender a Mí, Quien Yo Mismo vine a Mis hijos en la Tierra en el hombre Jesús para expiar la inmensa culpa del pecado.... Y todos los que confiesan su pecado serán redimidos, porque al admitir su culpa se liberan voluntariamente de aquel que los hizo culpables y piden perdón, que también se les concederá por amor a Jesucristo....

amén

Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin