• Volver

Esferas distintas en el Reino espiritual

Inmediatamente después de la muerte física el alma abandona al cuerpo y se dirige flotando al Reino espiritual que, según su estado de madurez, puede encontrarse cerca o lejos de la Tierra. Esto no hay que entenderlo en el sentido de distancia física, sino aquí la distancia se manifiesta por la diferencia entre las esferas -las que todas forman parte del Reino espiritual- que todas se encuentran aparte y fuera del mundo terrenal-material; por lo que el alma todavía impura, en lo que se refiere al tiempo, aún tiene un camino largo delante de sí antes de que llegue a las esferas de Luz. Un alma madura, por el contrario, nada más dejar el cuerpo físico atrás, instantáneamente se encuentra trasladada a aquellas esferas; pues no necesita tiempo ni espacio para vencer la distancia entre la Tierra y las esferas de Luz. A ella le basta la fuerza que el estado de madurez de su alma le ha traído. Pero las almas imperfectas no se pueden separar tan fácilmente de la Tierra porque por un lado son demasiado débiles para alzarse a las Alturas y, por otro lado, sus pensamientos están todavía demasiado atados a las cosas terrenales. Pues no quieren apartarse de la Tierra, por lo que durante mucho tiempo se quedan en su cercanía, en general en el entorno de todo aquello que durante su tiempo de vida consideraron su propiedad.

Por consiguiente las almas tampoco se enteran tan pronto del cambio del reino terrenal al Reino espiritual. Pues su paradero les parece terrenal como antes y frecuentemente no se enteran ni siquiera que ya no tienen su vida corporal. Pero lo que les extraña es que ya no encuentran manera de comunicar con los hombres terrenales... ya no consiguen que los hombres les hagan caso pues los ignoran del todo...

Estas circunstancias causan que poco a poco reconozcan su situación... que ya no son vecinos de la Tierra sino, más allá de esta, del Reino espiritual. Pero mientras el alma todavía tenga sentimientos mundanos no es capaz de apartarse de este ambiente - para ella un estado torturador porque todo lo que desea o lo que considera como propiedad suya resulta inalcanzable para ella.

Poco a poco el alma debe vencer sus deseos por bienes terrenales y, en la medida en que lo consigue, se aleja más y más de la Tierra. Las esferas adoptan otras formas y el ojo ya no ve creaciones terrenales sino únicamente espirituales - eso conforme al estado de madurez del alma; es decir, el ojo espiritual del alma es capaz de ver cosas espirituales que para el ser inmaturo son invisibles, a pesar de la realidad de su existencia.

Pero cuando un alma ya más madura deja la Tierra atrás, en seguida es capaz de percibir y distinguir su entorno en el Reino espiritual, porque el ojo espiritual ya tiene esta facultad a causa de la madurez del alma. Tal alma también verá a las almas con las que se encuentra en el Más Allá - lo que las almas inmaturas no pueden; es decir, estas sólo ven a las almas que andan en tinieblas como ellas mismas - almas que se encuentran en el mismo estado de imperfección. Pero los seres de Luz les resultan invisibles; y auque estos se les acercaran cubriendo su Luz, no se enterarían de ellos.

El ojo espiritual se abre sólo a partir de un cierto estado de madurez. Cuando esto se produce, las almas ya se encuentran en Luz; pero almas cuya visión espiritual todavía está cerrada se encuentran en tinieblas espirituales. Sin embargo, según se las desean, las cosas terrenales les resultan visibles; pero ahí se trata de fantasmagorías que en realidad no existen porque son meros productos de las ansias del alma que en esta aparecen. Pero nada más que el alma los quiera tocar para servirse de ellos, estos productos desaparecen como espejismos; pues por su fugacidad el alma debe darse cuenta que debe aspirar por algo más sublime que por los bienes terrenales perecederos.

Mientras el alma todavía aspire por estos, no habrá seres de Luz que se le acerquen. Porque almas con sentimientos materiales no escuchan a los seres de Luz aunque estos salgan de su envoltura para traerles el Evangelio. A estas almas, en esta situación, únicamente la oración de un hombre puede traerles ayuda; sólo entonces se apartarán de la materia y buscarán un reemplazo en el Reino espiritual. Se les acercarán seres serviciales que les darán enseñanza y les mostrarán el camino hacia la Altura. Y con cuanta más disposición acepten estas enseñanzas, tanto más pronto se les abrirá la visión espiritual - con lo que se habrán salvado de las tinieblas, habrán entrado en esferas donde reciben Luz y donde también pueden emitir Luz. Habrán recorrido un camino que puede costar poco o también mucho tiempo, según la obstinación con la que el alma anhela los bienes materiales - los que por tanto tiempo le atan a la Tierra hasta que estén vencidos. Entonces los seres de Luz podrán introducir las almas en la pura Verdad, para que también estas, en el Más Allá, puedan actuar para el Reino de Dios, divulgando su saber a otras almas que todavía andan en la oscuridad del espíritu.

Amén.

Sfere diferite în domeniul spiritual

Imediat după moartea trupului, sufletul părăsește trupul și plutește în împărăția spirituală, care, în funcție de starea sa de maturitate, poate fi aproape sau departe de Pământ. Acest lucru nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci distanța rezultă din diferența sferelor, care aparțin toate împărăției spirituale, deoarece ele se află la distanță și în afara lumii pământești-materiale, iar sufletul, care este încă imatur, trebuie să parcurgă un drum foarte lung în timp înainte de a ajunge la sferele de lumină. Un suflet matur, pe de altă parte, este transferat în aceste sfere într-o clipă după moartea sa fizică, deoarece nu are nevoie nici de timp, nici de spațiu pentru a depăși distanța de la Pământ în sferele de lumină. Doar forța pe care i-a dat-o starea de maturitate a sufletului îi este suficientă pentru aceasta. Sufletele imperfecte, pe de altă parte, nu sunt capabile să se despartă atât de repede de Pământ, pentru că odată sunt neputincioase să se înalțe în sus, iar apoi sunt, de asemenea legate cu simțurile lor de lucrurile pământești. Ele nu vor să părăsească Pământul și astfel rămân mult timp aproape de Pământ, mai ales în mediul pe care l-au numit al lor în timpul vieții. În consecință, ele nu simt imediat trecerea de la împărăția pământească la cea spirituală. Pentru că locuința lor li se pare încă pământească și adesea sufletele nu sunt conștiente că nu mai au viața lor fizică. Dar le înstrăinează faptul că nu mai pot stabili contacte cu oamenii de pe Pământ, că nu se pot face auzite și că sunt lăsate neobservate de oameni. Această împrejurare le determină încet-încet să își dea seama de situația lor, să conștientizeze că nu mai locuiesc pe Pământ, ci dincolo de el, în împărăția spirituală. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletul are încă o mentalitate pământeană, el este incapabil să se îndepărteze de acest mediu; el este încă legat de Pământ și această stare este chinuitoare pentru el, deoarece tot ceea ce dorește sau crede că posedă îi este inaccesibil. Și acum ar trebui să învingă încet-încet dorința pentru bunurile pământești; abia atunci când a reușit să facă acest lucru se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, sferele capătă o altă formă, ochiul nu mai vede creații pământești, ci doar spirituale, în funcție de starea de maturitate a sufletului, adică ochiul spiritual al sufletului este capabil să vadă lucruri spirituale pe care ființa imperfectă nu le poate vedea, deși sunt prezente. Cu toate acestea, dacă un suflet mai matur pleacă de pe Pământ, atunci el va putea distinge imediat împrejurimile sale din împărăția spirituală, deoarece ochiul spiritual are această capacitate ca urmare a maturității sufletului său. Un astfel de suflet va recunoaște și sufletele pe care le întâlnește în lumea de dincolo, în timp ce, dimpotrivă, sufletele imature nu sunt în măsură să facă acest lucru, adică recunosc doar sufletele celor care, la fel, trăiesc în întuneric, care se află, prin urmare, în aceeași stare imperfectă. Cu toate acestea, ființele pline de lumină sunt invizibile pentru ele și chiar dacă se apropie de ele în voalarea luminii lor, ele nu le recunosc....

Ochiul spiritual nu se deschide decât într-o anumită stare de maturitate, dar atunci sufletele sunt și ele înconjurate de lumină, în timp ce întunericul spiritual înconjoară sufletele care nu pot vedea nimic, deoarece vederea spirituală le este încă închisă. Lucrurile pământești, pe de altă parte, sunt vizibile în fața ochilor lor în funcție de dorința lor; acestea sunt însă doar iluzii care nu există în realitate, ci îi apar prin dorința sufletului pentru ca, totuși, să dispară ca o umbră de îndată ce sufletul vrea să le apuce și să le folosească, căci sufletul ar trebui să recunoască din tranzitivitatea lor că trebuie să tindă spre ceva mai înalt decât bunurile pământești care se estompează. Astfel, atâta timp cât sufletul încă mai dorește așa ceva, nici ființele de lumină nu se vor apropia de el, căci sufletele cu mentalitate materială nu vor asculta cuvintele ființelor de lumină dacă acestea vin în acoperământul lor și vor să le aducă Evanghelia. Ele pot fi ajutate în această situație doar prin rugăciunea unei persoane, abia atunci se vor îndepărta de materie, iar apoi vor căuta un subtitut în împărăția spirituală. Vin în întâmpinarea lor ființe dispuse să ajute, care le instruiesc și le arată calea de ascensiune. Și cu cât acceptă cu mai multă bunăvoință instrucțiunile ființelor de lumină, cu atât mai repede li se deschide ochiul spiritual, iar ele sunt acum răpite din întuneric.... au intrat în sfere în care li se permite să primească lumină și să dea lumină. Ele au parcurs calea, care poate dura puțin, dar și foarte mult timp, în funcție de persistența sufletului în lupta pentru bunurile materiale care îl țin legat de Pământ până la depășirea lor, pentru a putea fi acum introdus în adevărul pur de către ființele de lumină, pentru a putea acum să lucreze în lumea de dincolo pentru Împărăția lui Dumnezeu, prin sufletul care distribuie acum cunoștințele sufletelor nevoiașe care încă mai pășesc în întunericul spiritului....

Amin