• Volver

Perdonar los pecados o retenerlos - ahí los discípulos de Jesús

“A quienes perdonareis los pecados, les serán perdonados; a quienes se los retuviereis, les serán retenidos”.

Estas palabras también son Mías - las que muchas veces han sufrido una interpretación distinta al Sentido que Yo mismo he puesto en ellas. Y para su corrección hace falta un hombre de espíritu despierto que percibe mi Voz y que a vosotros los seres humanos transmite mi Aclaración para que os libréis del yerro y andéis en la Verdad.

Mis discípulos estaban dotados de la Fuerza de hacer milagros, curar, y resucitar a muertos en mi Nombre, para demostrar así la fuerza de su fe indivisa en Mí. Se encontraban en un estado espiritual que permitía aquella actividad sobrenatural, porque cuando mi Espíritu se derramó sobre ellos, estaban colmados con Fuerza y Luz, con Poder y Sabiduría. De modo que podían divulgar la Verdad porque ellos mismos se hallaban en ella, y mediante su simple palabra podían realizar cosas fuera de todas facultades humanas - pues eran mis discípulos, durante el tiempo de mi paso por la Tierra enseñados por Mí mediante la Voz interior. Porque se hallaban en el Amor y tenían fe en Mí, por lo que también podían acoger en sí mi Espíritu y surtir efecto mediante él.

Las acciones extraordinarias de mis discípulos eran señales de su madurez anímica - señales que, a la vez, debían demostrar a los hombres las facultades extraordinarias que los seres humanos pueden lograr si viven conforme a mi Voluntad, es decir, si se forman según mi Imagen. Porque Amor es Fuerza, y si el hombre se halla en el amor, entonces también está penetrado de Fuerza y de Luz, porque le puede colmar el Espíritu de Dios - su Irradiación de Fuerza.

Y Yo di a los seres humanos el ejemplo de una Vida en Amor... Yo les mostré la fuerza que el hombre puede alcanzar; y después de mi muerte dejé ejemplos vivos que de nuevo promulgan mi Doctrina de Amor y que también debían dar ejemplo de la Fuerza del Amor de mi Doctrina, para que a los seres humanos resultara fácil a tener fe en Mí...

Pero Yo mismo estaba entre mis discípulos, aunque ya no visiblemente sino, sí, en el Espíritu. Yo los guiaba porque todo que está penetrado por mi Espíritu está llevado por mi Guiada divina... pues ahora Yo mismo podía surtir efecto mediante aquellos que estaban activos en mi Nombre. De modo que ahora los discípulos tenían el mismo Poder y el mismo Derecho porque todo lo que hacían, ahora era Voluntad mía, pues estaban iluminados por mi Espíritu que es Irradiación de Mí mismo.

Por consiguiente, mis discípulos también tenían el Poder de perdonar pecados, en mi Nombre, sobre todo cuando la enfermedad de un ser humano era consecuencia de sus pecados; de modo que para curar tal enfermedad, los discípulos tenían que perdonarle también el pecado mismo.

Pero si los discípulos reconocieron la indignidad de un hombre, su falta de fe y su voluntad contraria a la de Dios, entonces ellos estaban igualmente autorizados a dejarle en su estado pecaminoso... pues no fue cosa del reconocimiento humano de ellos mismos que decidió esto sino el Espíritu divino en ellos... mi Espíritu que sabe todo... de modo que también está al corriente de la indignidad de un hombre, y por eso también de la inutilidad de surtir un efecto benigno en él.

De modo que Yo di a mis discípulos el derecho de atender a los seres humanos conforme ellos –los discípulos– lo entendieron, porque mi Espíritu estaba activo en ellos - lo que garantizaba un pensar correcto de mis discípulos...

Pero ahora los hombres se han arrogado un derecho parecido - hombres en los que mi Espíritu aún no surte efecto... La autorización de perdonar los pecados o de mantenerlos la han aplicado a la propia persona, y no al Espíritu divino en ella. De modo que a todos los sucesores de los discípulos les han arrogado ese derecho según la palabra, y no según su espíritu. Con lo que malentendieron el Sentido de mi Palabra, aunque ahora pensarían correctamente si les quedara claro quienes, en realidad son discípulos míos...

No son aquellos que se han designado a sí mismos sino los que Yo he designado para su doctrinado en la Tierra. Porque Yo di a mis discípulos el encargo: “Id y enseñad a todos los pueblos”. Pero para saber cómo doctrinar, mi Espíritu debe surtir efecto en ellos, para que puedan distribuir a los hombres la pura Verdad, y para que en el mundo puedan divulgar mi Doctrina de Amor.

Pero la Verdad sólo se puede tomar en posesión mediante el efecto espiritual; de modo que mis discípulos necesariamente deben estar inspirados del Espíritu de Dios antes de poder contar como discípulos míos. Pero entonces también estarán penetrados de Luz y Fuerza y podrán realizar acciones extraordinarias, pues la Fuerza del Espíritu les dará la facultad de sanar enfermos... de modo que liberar los seres humanos del pecado y sus consecuencias si estos tan sólo tienen fe en Mí y mi Nombre...

A estos hombres que están iluminados por mi Espíritu Yo les he dado el Poder de perdonar pecados, porque por su estado espiritual maduro también reconocen cuándo un hombre es digno de que se le perdone los pecados, porque entonces actúan en mi lugar, pues en realidad soy Yo El que perdona los pecados.

Pero si los hombres se sienten designados para proceder al perdón de los pecados - hombres que para esto no pueden mostrar designación alguna por parte de mí mismo pues no están iluminados de mi Espíritu ni perciben mi Palabra en su interior, entonces con razón mi Palabra les puede ser denegada; lo que ya se deduce del hecho que no son capaces de reconocer al semejante para formarse un juicio si hay que perdonarle el pecado o si tiene que continuar con él. Tan sólo el juicio de esto ya requiere un efecto surtido por el Espíritu, lo que, sin embargo, hay que negar a la mayoría de aquellos que se consideran como “siervos de Dios”, mientras no tengan la Voz interior...

Porque únicamente por mi Palabra están designados para surtir efecto para Mí, porque únicamente mi Palabra hace que sean sabedores, es decir, que esta les transmite la pura Verdad; y esta es imprescindible para poder ser activo para Mí como discípulo Mío. Aquel que tiene la Verdad también puede divulgarla, con lo que ayuda al semejante a su liberación. Y aquel que tiene mi Palabra también tendrá la capacidad de enjuiciamiento cuándo el ser humano es de voluntad orientada hacia Dios o no.

Porque frecuentemente la palabra pronunciada por el hombre es tramposa porque no hace falta que el corazón participe en lo que la boca pronuncia. Pero el auténtico discípulo también tiene el don de reconocer al semejante, de modo que también sabe quién toma en serio lo del perdón de sus pecados, y no se deja engañar con muchas palabras que carecen de la convicción íntima.

Por eso el perdón de pecados tampoco puede ser un asunto global, porque sólo puede realizarse allí donde ya ha antecedido un arrepentimiento profundo y mis discípulos ya se han fijado en esto. Entonces el juicio de este discípulo será válido ante Mí, porque él actúa únicamente por encargo de Mí, y el efecto que surte corresponde a mi Voluntad.

Esto es lo que con aquellas Palabras he dado a entender a mis discípulos: que en su pensar y actuar corresponden perfectamente a Mí si en mi Nombre actúan para Mí... que, si el Espíritu divino surte efecto en ellos, no pueden ni quieren pensar diferente a mi Voluntad - pero que es precisamente el Espíritu divino en ellos que marca a mis discípulos como tales...

Porque Yo mismo designo para Mí mis siervos en la Tierra, pues consta que Yo sé muy bien quién es apto para este oficio y a quién puedo dotar con las dotes que requiere un doctrinado en la Tierra. Y a estos, entonces, también les doy el Poder para eso porque ellos sólo ejercen lo que forma parte de mi Voluntad.

Amén.

Îngăduința sau reținerea păcatelor.... Discipolii lui Iisus....

Cărora le veți ierta păcatele, le sunt iertate; și cărora le veți reține păcatele, le sunt reținute.... Acestea sunt, de asemenea, cuvintele Mele, care au găsit adesea o interpretare diferită de cea care le-a fost pusă de Mine. Iar pentru corectare este nevoie de o persoană cu spiritul treaz care să-Mi audă vocea și să vă transmită vouă, oamenilor, clarificările Mele, astfel încât să vă eliberați de erori și să umblați în adevăr.... Ucenicii Mei au fost înzestrați cu puterea de a face minuni în numele Meu, de a vindeca, de a învia morții și de a dovedi astfel oamenilor puterea credinței lor nemijlocite în Mine. Ei se aflau într-o stare spirituală care permitea această lucrare supranaturală, deoarece, atunci când spiritul Meu a venit peste ei, ei erau plini de putere și lumină, de putere și înțelepciune. Prin urmare, ei au fost capabili să răspândească adevărul, deoarece ei înșiși se aflau în el, și au fost capabili să realizeze lucruri prin simplul lor Cuvânt care depășeau orice capacitate umană. Pentru că ei au fost discipolii Mei.... instruiți de Mine în timpul vieții Mele pe Pământ prin Cuvântul interior, ei au trăit în dragoste și au crezut în Mine, astfel că au fost, de asemenea, capabili să primească spiritul Meu în ei înșiși și să lucreze prin el. Faptele extraordinare au fost semne ale maturității lor sufletești, care trebuiau să fie din nou dovada pentru oameni a capacității extraordinare pe care o poate atinge ființa umană dacă trăiește după voința Mea, adică dacă se modelează după chipul Meu.... în iubire.... Căci iubirea este putere, iar dacă ființa umană se află în iubire, este și ea pătrunsă de putere și lumină, căci spiritul lui Dumnezeu, emanația Sa de putere, o poate umple. Și am dat exemplul unei vieți de iubire oamenilor.... Le-am arătat puterea pe care o poate atinge ființa umană și am lăsat exemple vii după moartea Mea, care trebuiau să proclame din nou învățătura Mea de iubire și, de asemenea, să dea un exemplu de putere, astfel încât oamenilor să le fie ușor să creadă în Mine.... Dar Eu Însumi eram în mijlocul discipolilor Mei, chiar dacă nu mai eram vizibil, dar în spirit.... i-am călăuzit, deoarece tot ceea ce este pătruns de spiritul Meu este supus îndrumării Mele divine.... pentru că Eu Însumi puteam acum să lucrez prin intermediul celor care erau activi în numele Meu. Prin urmare, discipolii aveau acum aceeași putere și același drept, deoarece tot ceea ce făceau era acum voința Mea; ei erau iluminați de spiritul Meu, care este emanația Mea. În consecință, ei aveau, de asemenea, puterea de a ierta păcatele în numele Meu, mai ales atunci când o boală era rezultatul păcatelor lor și, pentru a vindeca această boală, trebuiau să le ierte oamenilor și păcatul în sine. Dar dacă recunoșteau nevrednicia unei persoane, necredința ei și voința ei de a se opune lui Dumnezeu, erau la fel de îndreptățiți să o lase în starea ei păcătoasă, pentru că acest lucru nu era determinat de cunoașterea lor umană, ci de spiritul divin din ei, spiritul Meu, care știe totul și, prin urmare, și despre nevrednicia unei persoane și, prin urmare, și despre inutilitatea unei lucrări de har asupra ei. Astfel, le-am dat ucenicilor Mei dreptul de a-i considera pe oameni în funcție de cunoștințele lor, pentru că spiritul Meu era activ în ei și acest spirit garanta gândirea corectă a ucenicilor Mei.... Dar acum, oamenii și-au arogat un drept egal pentru ei înșiși, în care spiritul Meu nu era încă activ.... Ei au autoritatea de a ierta sau de a reține păcatele legate de persoana însăși, dar nu de spiritul divin din această persoană, și astfel au acordat acest drept tuturor discipolilor conform cuvântului, nu conform spiritului lor, și astfel au înțeles greșit sensul Cuvântului Meu, deși și acum ar gândi corect dacă ar fi clar cine este cu adevărat discipolul Meu....

Nu sunt cei care se numesc pe ei înșiși, ci cei pe care i-am chemat pentru slujba lor de învățătură pe Pământ.... Căci Eu le-am dat ucenicilor Mei însărcinarea: "Mergeți și învățați toate neamurile...." Dar pentru a putea învăța, spiritul Meu trebuie să fie eficient în ei, astfel încât să poată distribui oamenilor adevărul pur și să răspândească învățătura Mea de iubire în lume. Dar adevărul nu poate fi însușit în alt mod decât prin lucrarea spiritului. Și astfel, discipolii Mei trebuie neapărat să fie iluminați de spiritul lui Dumnezeu înainte de a se putea considera discipolii Mei. Dar atunci și ei vor fi pătrunși de lumină și de putere și vor putea să realizeze fapte extraordinare, puterea spiritului le va permite să vindece bolnavii, deci să elibereze oamenii de păcat și de consecințele sale, de îndată ce vor crede în Mine și în numele Meu.... Acestor oameni iluminați de spiritul Meu le-am dat puterea de a ierta păcatele, pentru că, prin starea lor spirituală matură, ei recunosc și când persoana este demnă de a i se ierta păcatele, căci atunci acționează în numele Meu și Eu sunt Cel care le iert efectiv păcatele. Dar dacă se simt chemați să îndeplinească actul de iertare a păcatelor oameni care nu pot demonstra nicio chemare din partea Mea Însămi, care nu sunt nici luminați de spiritul Meu și nici nu aud Cuvântul Meu în ei înșiși, atunci chemarea lor poate fi negată cu siguranță pe bună dreptate, ceea ce este deja evident din faptul că sunt incapabili să își recunoască semenii pentru a judeca dacă păcatele lor trebuie lăsate sau păstrate. Judecata aceasta presupune deja lucrarea spiritului, care, însă, trebuie negată majorității celor care cred că sunt chemați să fie slujitori ai lui Dumnezeu atâta timp cât nu au Cuvântul interior. Numai prin Cuvântul Meu sunt chemați să lucreze pentru Mine, deoarece numai Cuvântul Meu îi face cunoscători, adică le transmite adevărul pur, iar acest lucru este absolut necesar pentru a putea lucra pentru Mine ca ucenic al Meu. Oricine are el însuși adevărul poate, de asemenea, să-l transmită și astfel își ajută semenii să devină liberi. Oricine are Cuvântul Meu va avea, de asemenea, capacitatea de a judeca atunci când voința unei persoane este îndreptată spre Dumnezeu. Pentru că cuvântul rostit de om este adesea înșelător, inima nu trebuie să fie implicată în ceea ce rostește gura. Dar ucenicul corect are și darul de a-și recunoaște semenii și, prin urmare, știe și el care persoană este serioasă în privința iertării păcatelor sale și nu se lasă înșelat de multe cuvinte lipsite de convingere interioară. Și, prin urmare, nici iertarea păcatelor nu poate fi un act general, deoarece ea nu poate avea loc decât acolo unde a precedat cea mai profundă pocăință și unde aceasta este recunoscută de discipolii Mei. Dar atunci judecata acestora din urmă va fi valabilă în fața Mea, deoarece el acționează numai după instrucțiunile Mele și activitatea sa este supusă voinței Mele. Și iată ce le-am dat de înțeles discipolilor Mei prin aceste Cuvinte, că acțiunile și gândurile lor sunt în deplin acord cu Mine dacă sunt active în numele Meu, că nu pot gândi și nu pot dori altceva decât voința Mea dacă spiritul divin acționează în ei, dar numai dacă acesta îi imprimă ca discipoli ai Mei. Căci Eu Însumi Îmi numesc slujitorii de pe Pământ, deoarece Eu știu cu adevărat cine este calificat pentru această funcție și pe cine pot înzestra cu darurile pe care le cere o slujbă de învățătură pe Pământ.... Și apoi le dau și autoritatea, pentru că atunci ei nu fac decât să îndeplinească ceea ce stă în voia Mea....

Amin