• Volver

Falta de fuerza en el Más Allá

El alma que no recibe fuerza queda inactiva. Y este estado de inactividad sólo puede ser remediado mediante actividad en el amor, para lo que al alma falta la voluntad necesaria - precisamente por encontrarse sin fuerza.

En la Tierra esta voluntad puede ser estimulada por la Palabra de Dios. Se puede presentar al hombre que una actividad en el amor le trae bendición, pues puede tomar la Palabra de Dios en consideración, puede reflexionar sobre ella y luego puede decidirse a actuar en el amor por su propia iniciativa. Porque en la Tierra no carece de fuerza para realizar lo que quiere. Entonces el alma recibe fuerza espiritual, lo que fomenta su desarrollo.

Otra cosa es en el Más Allá, donde el alma falta de fuerza no puede sino querer... Ahora depende de la naturaleza de esta voluntad si al ser llega fuerza o no. De modo que en el Más Allá el alma depende de la ayuda de otros seres más maduros, mientras el hombre en la Tierra puede actuar conforme a su propia voluntad, totalmente independiente de fuerzas espirituales.

Por eso el hombre no debe quedar despreocupado, imaginándose erróneamente que, si en la Tierra no alcanza su meta, en el Más Allá podrá recuperar lo que en su desarrollo en la Tierra ha omitido. Ahí se trata de una esperanza engañosa, de la que un día se arrepentirá amargamente, aunque su estado en el Más Allá no será del todo desesperado.

El alma tendrá que pasar por tormentos increíbles, los que en la Tierra puede evitar fácilmente al aspirar seriamente por lo Alto. La falta de fuerzas es algo indeciblemente triste; es un estado al que el alma no puede remediar por las buenas, sino que depende del amor de otros seres. Pero frecuentemente para el alma este amor es difícilmente perceptible y, además, depende de su propio amor a las almas que le tienen compasión.

De modo que si un alma falto de amor persiste en su amor egoísta y sólo piensa en sí misma y en su propia desgracia, y si para la suerte de un alma que se encuentra en su cercanía no siente compasión, entonces puede suceder que tendrá que pasar eternidades en su debilidad sin que se le acercara un ser caritativo.

De acuerdo con la Ley divina no puede estar atendida mejor de lo que ella misma atiende a otras almas, y su amor egoísta es un estorbo para que se puedan acercar los seres de Luz para traerle alivio. Y como ella misma no está dispuesta a dar y a ayudar, tampoco le pueden dar ni ayudar a ella.

La mayor desgracia es que a tal alma ni siquiera le puede ser transmitida la Palabra de Dios, la que podría guiarle para sacarla de su ceguera espiritual. Porque la Palabra de Dios es Luz; pero a causa de su falta de amor el alma no es receptiva para la Luz.

En la Tierra, sin embargo, la Palabra de Dios también está ofrecida a los hombres faltos de amor - una Gracia que Dios concede a los hombres aún no redimidos en la Tierra, a la que pueden aceptar o rechazar según su voluntad; mientras que en el Más Allá la Gracia de Dios sólo aborda al ser en tanto que le está dejado a su propio criterio si en su interior está dispuesto a despertar pensamientos de amor - a lo que después también recibirá fuerza.

Pero hay almas que están tan endurecidas que no son capaces de pensamientos de amor - lo que para ellas es un estado insoportable al que no pueden remediar ellas solas. Estas almas están rodeadas de compañeros de infortunio en cuya desgracia se puede inflamar su amor, de modo que ahí en cualquier momento pueden conseguir una mejora de su situación; porque la más mínima voluntad de ayudar a estos compañeros ya les proporciona fuerza. Y si hacen caso a este aumento de fuerza, también se volverán más activos actuando con amor; y el hecho de apoyar y ayudar a otras almas les produce una felicidad íntima, con lo que su estado de debilidad y de inactividad total ya está vencido.

Entonces también les puede ser transmitida la Palabra de Dios, es decir, pueden acercárseles seres que les enseñan los Mandamientos de Dios y les explican el porqué de la necesidad de cumplir con ellos. En esta altura los seres de Luz deben empezar con su actividad instructora para que las almas ignorantes reciban Luz y fuerza, es decir, un saber que ellas mismas pueden comunicar en plan de asistencia amorosa para las almas que sufren.

Aun así puede ser que almas débiles como estas tengan que sufrir durante eternidades - un estado que fácilmente podría ser evitado si el hombre, todavía en la Tierra, aprovechase de las oportunidades que le facilitan entrar en el Más Allá con una madurez que le trae Luz y fuerza, y que le capacita para una actividad que le deleita.

Amén.

Neputința în lumea de dincolo.... Lege....

Sufletul care nu primește putere rămâne inactiv. Iar această stare de inactivitate nu poate fi remediată decât printr-o activitate iubitoare, pentru care însă sufletul nu are voință dacă se află în această stare de neputință în lumea de dincolo. Pe Pământ, însă, această voință poate fi stimulată prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Ființei umane i se poate prezenta faptul că o activitate de iubire este o binecuvântare pentru ea, iar atunci ea poate lua la inimă Cuvântul lui Dumnezeu, se poate gândi la el și apoi se poate decide să fie activă în iubire din proprie inițiativă. Căci pe Pământ nu-i lipsește puterea de a realiza ceea ce dorește. Și atunci puterea spirituală ajunge la suflet și îi promovează dezvoltarea. Dar este diferit în lumea de dincolo, unde sufletul neputincios nu poate face nimic mai mult decât să vrea.... Și cum este această voință, depinde dacă ființei i se furnizează sau nu forță. Astfel, sufletul din lumea de dincolo este dependent de ajutorul unor ființe mai mature, în timp ce ființa umană de pe Pământ poate acționa independent de forțele spirituale, conform voinței sale. Și de aceea, ființa umană nu trebuie să rămână în mod eronat nepăsătoare în opinia că, dacă nu-și atinge scopul pe Pământ, poate recupera în lumea de dincolo ceea ce a ratat în dezvoltarea sa pe Pământ. Aceasta este o speranță înșelătoare, pe care o va regreta amarnic într-o zi, chiar dacă starea din lumea de dincolo nu va rămâne cu totul fără speranță. Sunt chinuri de nedescris prin care sufletul trebuie să treacă și pe care le poate evita cu ușurință pe Pământ, străduindu-se serios în sus. Neputința este ceva nespus de dezolant, este o stare pe care sufletul nu o poate remedia după bunul plac, ci depinde de dragostea altor ființe. Iar această iubire este uneori doar slab recognoscibilă pentru suflet și în concordanță cu propria sa iubire față de semenii suferinzi. Astfel, un suflet neiubitor poate fi nevoit să petreacă veacuri întregi în neputința sa, fără a fi abordat de o ființă iubitoare, dacă continuă să persiste în iubirea de sine, dacă se gândește doar la sine și la soarta sa și nu are nicio compasiune pentru soarta sufletului care îl înconjoară. Conform legii divine, nu se poate gândi la el altfel decât se gândește el însuși la alte suflete, iar iubirea sa de sine este un obstacol pentru ca ființele de lumină să se apropie de el și să-i aducă ușurare. Și, din moment ce el însuși nu este dispus să dea sau să ajute, nu poate fi nici el dăruit sau ajutat. Și acesta este lucrul cel mai amar, că nu i se poate împărtăși sufletului nici Cuvântul lui Dumnezeu, care l-ar putea scoate din orbirea sa spirituală, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este lumină, iar sufletul nu este încă receptiv la lumină din cauza lipsei sale de iubire. Pe Pământ, însă, Cuvântul lui Dumnezeu este oferit și oamenilor lipsiți de iubire, căci acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă celor nerăscumpărați pe Pământ, pe care aceștia îl pot accepta, dar și respinge, după voia lor. În timp ce în lumea de dincolo harul lui Dumnezeu afectează ființa doar în măsura în care aceasta este liberă să vrea și să trezească în ea gânduri de iubire, după care i se împărtășește la fel de bine puterea. Dar unele suflete sunt atât de împietrite încât sunt incapabile de gânduri de iubire, și atunci este pentru ele o stare insuportabilă, căreia nu-i pot pune capăt de bunăvoie. Totuși, aceste suflete sunt înconjurate de semeni în suferință a căror soartă le poate aprinde iubirea și, prin urmare, își pot îmbunătăți singure situația în orice moment, de îndată ce lasă să se nască iubirea în ele însele. Căci chiar și cea mai mică voință de a-i ajuta pe acești semeni în suferință le furnizează forță și, de îndată ce acordă atenție acestei rezerve de forță, devin și ele mai active în munca lor de iubire, iar ajutorul acordat altor suflete le oferă fericire interioară și atunci starea de neputință, starea de inactivitate completă, este depășită. Atunci le poate fi transmis și Cuvântul lui Dumnezeu, adică ființe învățătoare se pot apropia de ele și le pot prezenta care sunt poruncile pe care le-a dat Dumnezeu și de ce trebuie îndeplinite. Activitatea de învățătură a ființelor de lumină trebuie să înceapă acum, astfel încât sufletele ignorante să primească lumină și putere, adică cunoștințe pe care le pot transmite acum cu dragoste și grijă pentru soarta sufletelor suferinde. Cu toate acestea, astfel de suflete slabe pot fi nevoite să trăiască în lipsuri timp de veacuri, iar această stare poate fi evitată cu ușurință dacă ființa umană de pe Pământ se folosește de posibilități pentru a putea intra în lumea de dincolo într-o stare de maturitate care să-i ofere lumină și putere și să-i permită să activeze în mod fericit în împărăția spirituală....

Amin