• Volver

La Gracia de la época final

El Señor será misericordioso con aquellos que, todavía a la hora, reconocen que andan equivocados y se distancian de sus errores; pero el máximo castigo será impuesto a aquellos cuya dureza no ceda, los que no se compadecen de sus prójimos - los que de esta manera por su insensibilidad se castigan a sí mismos. La época venidera dará testimonio de la depravación de los hombres, porque van a inventar los medios más increíbles que todos sirven para la destrucción. Y no se arredrarán ante la ejecución de sus planes aplicando estos medios; de modo que la opresión de los hombres aumentará. Pero los instigadores tienen que responder de todo, y también todos aquellos que estaban de acuerdo con ellos y que los apoyaron en sus planes. Porque Dios es justo y juzga según los pensamientos, las palabras y las obras.

Nada le resulta escondido; Él mira en el corazón de los hombres, y cada impulso del corazón determina la medida de la Gracia que está a su disposición... la que le estará concedida en cuanto haya llegado el final. Y el final vendrá irrevocablemente, porque el comportamiento de los hombres lo acelera. Por eso, con un período que ya no producirá un género humano mejor, hay que acabar, aunque Dios habría preferido permitir que prevaleciera la Paciencia, para que los hombres aún pudieran tener muchas oportunidades para cambiar. Pero como estos ya no las aprovechan, la vida terrenal será acabada por parte de Dios.

Este período de desarrollo era sumamente lleno de Gracia para la humanidad, y también habría podido ser más que suficiente para que le llegase la redención. Aun hasta el final Dios socorre al hombre con Dadivas de Gracia extraordinarias, pero en general estas pasan desapercibidas - como en general todo que tenga que ver con Dios y con el bien de su propia alma. Y por eso una permanencia más extendida en esta Tierra es inadecuada, pues sólo sirve al cuerpo y no al alma que es imperecedera.

Y por eso al alma está quitada toda alternativa de una vida terrenal suplementaria. Pero le está asegurada la posibilidad de su desarrollo en el Más Allá - mientras allí no mantenga la misma actitud de rechazo de la Palabra de Dios. Esto, suponiendo que pierda su vida corporal aún antes del último juicio, antes del final de esta Tierra, y que esté acogida en el Reino del Más Allá.

Incluso la muerte en la Tierra resulta en una Gracia especial para el hombre - si aún no se había decidido estando todavía en ella. Porque entonces, en el Más Allá, encontrará todavía oportunidades de sobra para ser caritativo y servir en el amor. De esta manera al final sí que puede continuar con su desarrollo interrumpido, o incluso empezarlo si su oposición no se lo impide - si a las almas que le quieren ayudar les hace caso. Porque en el caso contrario puede hasta continuar con su evolución retrógrada, volviendo a convertirse en la materia más sólida. En este caso le tocará migrar por el largo camino de la Tierra hasta que de nuevo pueda encarnarse7 como hombre. De modo que Dios tiene mucha Gracia a la disposición del hombre antes de que dejará perecer la antigua Tierra, pero Él no obligará su libre voluntad y, en la medida en que los hombres se abren a su Gracia, ellos mismos sacarán provecho para sus almas... pero también pueden irse con las manos vacías y quedarse sin fuerzas -en la Tierra tanto como en el Más Allá- si hacen cado omiso te toda la Gracia y se cierran a ella.

Pero al otro lado pueden desarrollarse y ascender increíblemente rápido a las Alturas, si con toda su voluntad permiten que cada Dadiva de Gracia recibida surta efecto en ellos, con lo que recibirán Fuerza en gran medida. Porque Dios es sumamente indulgente y misericordioso, pero también es justo y agracia a los hombres en la medida en que la voluntad de estos se lo merece.

Amén.

Harurile timpului de la urmă.... Moartea înainte de... Lumea de dincolo....

Dumnezeu va fi milostiv cu cei care își recunosc încă în prezent greșelile și se abțin de la ele, dar fără milă pedeapsa cea mai aspră va fi aplicată celor a căror asprime nu se potolește, care nu au milă nici față de semenii lor și care astfel se judecă pe ei înșiși prin lipsa lor de iubire. Iar vremurile care vor veni vor da mărturie despre depravarea oamenilor, vor fi puse la cale cele mai de neconceput mijloace, care sunt toate menite să servească distrugerii, iar oamenii nu se vor sfii să își ducă la îndeplinire planurile prin folosirea acestor mijloace, iar asuprirea oamenilor va crește. Iar instigatorii trebuie să răspundă pentru tot, precum și toți cei care sunt de acord cu ei și îi susțin în planurile lor. Căci Dumnezeu este drept și El judecă după gânduri, cuvinte și fapte.... Nimic nu este ascuns de El; El vede în inima omului, iar fiecare frământare a inimii determină măsura de har care îi este disponibilă, care îi este acordată atunci când se apropie sfârșitul. Căci sfârșitul vine irevocabil.... Comportamentul oamenilor îl grăbește și, prin urmare, se încheie o perioadă care nu ar avea ca rezultat o rasă umană mai bună, chiar dacă Dumnezeu ar vrea să-și exercite încă mult timp răbdarea și oamenilor li s-ar da încă adesea posibilitatea de a se schimba. Dar acestea nu le mai sunt de nici un folosesc, și astfel viața pământească este încheiată de Dumnezeu....

Această perioadă de dezvoltare a fost deosebit de bogată în har pentru omenire și ar fi putut fi, de asemenea, complet suficientă pentru răscumpărarea ei. Dumnezeu îi asistă pe oameni cu daruri extraordinare de har până la sfârșit, însă acestea sunt de cele mai multe ori trecute neobservate, așa cum nu se mai ține cont de absolut nimic care să aibă legătură cu Dumnezeu sau cu propria mântuire a sufletului lor. Și de aceea, o ședere mai lungă pe acest Pământ este nepotrivită, adică aduce numai succese trupului, dar nu și sufletului, care este nepieritor. Și de aceea sufletul este lipsit de orice posibilitate pământească ulterioară, dar are totuși asigurată o dezvoltare ulterioară în lumea de dincolo, dacă nu este la fel de ostil față de Cuvântul lui Dumnezeu în lumea de dincolo. Cu condiția să își piardă totuși viața trupească înainte de judecata finală, înainte de sfârșitul acestui Pământ, și să fie acceptat în împărăția de dincolo. Moartea este, de asemenea, un har special pentru om, dacă acesta nu a luat o decizie pe Pământ. Atunci, el va găsi încă numeroase ocazii în lumea de dincolo de a fi de ajutor și de a sluji cu iubire și, astfel, poate continua dezvoltarea întreruptă, ba chiar o poate începe, dacă rezistența sa nu este prea mare, dacă nu ascultă sufletele care vor să-l ajute. Pentru că atunci el poate, de asemenea, să își continue încă retrogradarea și să se întoarcă din nou în materia solidă, și atunci mai trebuie să parcurgă încă lungul drum terestru până când se poate întrupa din nou ca ființă umană. Astfel, Dumnezeu îi rezervă încă multe binecuvântări înainte de a lăsa vechiul Pământ să treacă, însă nu forțează liberul arbitru al oamenilor și, pe măsură ce aceștia se deschid harului Său, beneficiază și ei înșiși de beneficiile sufletelor lor.... Ei pot rămâne goi și neputincioși atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, dacă ignoră toate binecuvântările și se închid în fața lor, sau se pot totuși dezvolta incredibil de repede de îndată ce permit ca fiecare dar al harului să își facă efectul asupra lor prin voința lor și primesc astfel o mare putere. Căci Dumnezeu este extrem de milostiv și îndurător, dar și drept, și El îi consideră pe oameni după voința lor....

Amin