• Volver

El egoísmo.... La intervención divina es el último remedio....

La humanidad se hunde espiritualmente por su egoísmo indecible si Dios no interviniera con un remedio en contra para disminuir este egoísmo. El hombre solo piensa en su propio ego y el destino de sus semejantes no le toca mucho. Sus pensamientos y acciones se reflejan según, siempre buscando la ventaja más grande para sí mismo, en el bien espiritual se refleja negativo. Por esto cada día se vive en vano, si se busca ventajas terrestres. De momento en el mundo solo hay una parte pequeña que se concentra en su bien espiritual. Ellos no pasan por la penuria de sus semejantes. Más bien, intentan suavizarla donde haya posibilidad y ellos mismos dan sacrificios, porque piensan más en la penuria de los demás que en la suya. Y por su culpa Dios todavía espera con la aplicación del último remedio, porque Su amor quiere apartar un sufrimiento inaguantable de los hombres, donde este posible moverlos sin sufrimiento a activar obras de caridad. Porque la intervención de Dios atrae mucho sufrimiento, porque justamente la penuria debe hacer cambiar los corazones de los hombres, deben olvidar su pena viendo el sufrimiento de los demás para luchar contra el egoísmo y solo buscar disminuir la miseria de los semejantes. Entonces la vida terrestre les lleva a éxitos espirituales. Pero desgraciadamente los hombres de ahora tienen un anhelo terrestre extraordinariamente fuerte, un deseo por bienes de esta tierra. Cada pensamiento juega con la pregunta de qué manera lo pueden lograr. Sobre esto olvidan mirar al acontecimiento mundial y mucho menos a las señales que pronostican las obras de Dios. No contemplan las apariencias que se juntan con el declive espiritual. No ven los asaltos que ya valen como normal, no prestan atención a los términos falsos de la ley y justicia, y por esto no ponen en duda la manera de vivir del presente, la contraindicación frente todo lo religioso.... lo ven todo como correcto y que aparentemente sale de la influencia del adversario. Y por esto Dios pone Su influencia en primera fila, es decir, Él trabaja obviamente contra un aflojamiento de lo espiritual, lo cual puede reconocer si quiere reconocer. Porque Él contrae todo el poder.... Él quita el poder de los hombres, Él les deja sentir que no pueden hacer nada por sí mismos contra la intervención divina, que tienen que hacerlos pasar sin poder cambiar ni la menor cosa. A partir de aquí solo pueden cambiar su ser si están dispuestos a hacerlo. Se les ofrece oportunidades una tras otra para encender la chispa de amor en sí mismos, para alimentarlo hasta tener una llama y para poder trabajar ahora con amor.... Si no toman las últimas rindas, ya no les puede ayudar nadie en la tierra; porque su egoísmo es demasiado grande, ni van a reconocer su destino auténtico, van a temer por su vida y por sus bienes y lo que han perdido y buscan sustituirlo. Y entonces la intervención fue en vano, tienen que cargar con las consecuencias de su estado incrédulo, como ellos quieran, porque no se les puede liberar a la fuerza de su egoísmo....

amén

Egoismul.... Intervenția lui Dumnezeu ca ultimă soluție....

În egoismul ei de neconceput, omenirea va pieri spiritual dacă Dumnezeu nu aplică un antidot eficient pentru a reduce acest egoism. Omul nu se gândește decât la propriul sine, iar soarta semenilor săi îl lasă de obicei neafectat. În consecință, gândurile și acțiunile sale sunt întotdeauna calculate doar pentru a obține cel mai mare avantaj pentru el însuși, ceea ce are un efect extrem de dăunător din punct de vedere spiritual. Prin urmare, fiecare zi este trăită în zadar dacă se urmărește obținerea de avantaje pământești. Iar în prezent, în lume există doar un număr mic de oameni care au în vedere dezvoltarea lor spirituală. Dar ei nu trec indiferenți pe lângă greutățile semenilor lor. Dimpotrivă, ei caută să le atenueze pe cât posibil și fac ei înșiși sacrificii, căci se gândesc mai mult la greutățile altora decât la propriile greutăți. Iar pentru ei, Dumnezeu ezită totuși să aplice ultima soluție, căci iubirea Sa vrea să-i scutească pe oameni de suferințe de nedescris acolo unde este posibil ca fără suferință să-i determine la o activitate iubitoare. Cu toate acestea, intervenția lui Dumnezeu are ca rezultat o mare suferință, pentru că tocmai suferința ar trebui să schimbe inima oamenilor, ei ar trebui să uite de propria lor suferință din cauza mizeriei și a greutăților aproapelui, astfel că ar trebui să lupte împotriva iubirii lor egoiste și să se străduiască mereu doar să reducă suferința semenilor lor. Numai atunci viața lor pământească le va aduce succes spiritual. Dar, din păcate, tocmai acum oamenii au o dorință lumească extraordinar de puternică, o dorință pentru bunurile acestui Pământ. Fiecare gând este preocupat doar de întrebarea cum le pot obține. Ei nu acordă nicio atenție evenimentelor mondiale și cu atât mai puțin semnelor care anunță lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu acordă nicio atenție fenomenelor care însoțesc decăderea spirituală. Ei nu văd abuzurile care sunt deja considerate permise, nu acordă atenție conceptelor greșite despre drept și dreptate și, prin urmare, nu se opun spiritului vremii, atitudinii contrare împotriva a tot ceea ce este religios. Mai degrabă, ei consideră drept corect tot ceea ce se datorează în mod vizibil influenței adversarului. Și de aceea și Dumnezeu își exercită influența, adică El lucrează atât de evident împotriva unei astfel de aplatizări spirituale, încât oricine vrea să recunoască poate recunoaște. Căci El își ia toată puterea pentru Sine.... El îi face pe oameni neputincioși, îi lasă să simtă că nu pot face nimic de unii singuri împotriva intervenției lui Dumnezeu, că trebuie să lase să li se întâmple fără să poată schimba ceva. Iar acum își pot schimba natura doar dacă sunt dispuși să facă acest lucru. Li se vor oferi în continuare ocazii de a lăsa scânteia de iubire să strălucească în ei, de a o alimenta până la flacără și apoi de a deveni activi în mod corespunzător în iubire.... Dacă nu profită de această ultimă ocazie, nu mai pot fi ajutați pe Pământ, căci egoismul lor este prea mare, chiar și atunci tot nu-și vor recunoaște adevăratul lor scop, se vor teme pentru viața lor și pentru bunurile lor și, dacă este posibil, vor încerca să înlocuiască din nou ceea ce au pierdut. Și atunci intervenția lui Dumnezeu va fi fost în zadar pentru ei, atunci vor trebui să suporte consecințele stării lor de lipsuri așa cum vor ei înșiși, căci nu pot fi eliberați cu forța de egoismul lor....

Amin