• Volver

El estado de la mente.... La impiedad....

El estado espiritual, que determina una reforma de las condiciones actuales de la vida, tiene que ser sometido a una prueba acerca de las catástrofes naturales aproximadas para que el hombre las entienda correctamente. Tiene que aplicar la idea de los hombres frente a Dios.... y asaltar la impresión sin duda que la humanidad vive su vida casi sin Dios. Hablan de Él por tradición o se dirigen de forma externa hacia Él, pero la vida real viven independientemente de Él y la doctrina divina es algo poco creíble para los hombres. Porque solo la idea interna hacia Dios es lo que más importa, no la confesión formal hacia fuera. Pero justamente la confesión auténtica interna se encuentra ya pocas veces, como Dios la pide de cada uno de los hombres. Hay muchos que intentan descubrir el ser de la deidad, pero pocas veces lo hacen de manera directa, preguntándo a Él por una explicación. Es el único camino más seguro, pero esta pregunta resalta cuando ya internamente han reconocido a la deidad.... Mientras no son capaces de hacerlo, están pensando racionalmente y no encuentran resultado. Entonces no tienen fe e intentan, en el mejor de los casos, sustituirla con ciencia mental. Pero este camino es el equivocado. Para conocer a Dios tiene que ser aceptado anteriormente. Solo una actitud positiva hacia Dios puede conllevar una relación auténtica con Dios. Y eso solo se siente internamente.... El ser, que fue creado desde el interior de Dios, tiene que reconocer su origen, tiene que sentir la unión con Dios para poder acercarse a Él. Pero momentáneamente la mente humana está muy alejada del conocimiento auténtico. Para el hombre, Dios se ha convertido en una noción de un ser eternamente alejado o es una imagen de luz por el mismo hombre creado, lo cual no contiene ninguna credibilidad. Y entonces no se intenta ponerse en contacto con un ser no probado, si, incluso se intenta antes de liberarse de esta noción. Se vive conscientemente la vida sin Dios. Jamás se puede anhelar una unión con Dios si no se acepta la deidad eterna. Y casi nada es capaz de cambiar el pensamiento loco de los hombres. Porque todo lo que viene encima del hombre de pena y de preocupación no le deja encontrar el conocimiento que son señales de justamente esta deidad, La cual no está aceptada. Todos intentan buscar una explicación terrestre, adaptada a la mente humana, y cada vez se pone más en duda la existencia de una deidad eterna, cada vez más la humanidad se aleja de los pensamientos que apuntan a Dios, y por esto el alma se mete en un estado que pone en duda a cualquier avance espiritual.... (interrupción)

Starea spirituală.... Lipsa de Dumnezeu....

Starea spirituală, care necesită o reformare a condițiilor de viață existente, trebuie să fie supusă unei examinări mai atente, pentru ca omul să aibă o înțelegere corectă a evenimentelor naturale care vor urma. Atitudinea oamenilor față de Dumnezeu trebuie mai întâi să fie luată în considerare.... și nu se poate forma o altă judecată decât aceea că omenirea trăiește aproape în întregime fără Dumnezeu, că, cu siguranță, încă mai vorbește în mod tradițional despre El sau chiar Îl mărturisește în exterior, dar că viața reală este dusă independent de El și că conceptul de Dumnezeu înseamnă aproape exclusiv ceva de necrezut pentru oameni. Pentru că întotdeauna doar atitudinea interioară față de Dumnezeu este decisivă, nu și mărturisirea exterioară formală. Și tocmai atitudinea interioară este cea care nu se regăsește decât extrem de rar în modul în care Dumnezeu le cere oamenilor. Mulți încearcă să pătrundă esența divinității, dar rareori fac acest lucru în așa fel încât să se adreseze direct Lui pentru a fi iluminați. Aceasta este singura cale sigură, dar ei își pun această întrebare doar atunci când deja afirmă în interior Divinitatea.... Dar atâta timp cât nu pot face acest lucru, ei meditează asupra ei în mod intelectual și nu ajung la rezultat. Deci ei nu au credință, iar în cel mai favorabil caz caută să înlocuiască credința cu cercetarea intelectuală. Dar această cale este greșită. Pentru a-L recunoaște pe Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie recunoscut. Numai o atitudine de afirmare față de Dumnezeu poate duce la o relație corectă cu Dumnezeu. Iar aceasta trebuie să fie simțită în interior.... Ființa, care provine din Dumnezeu, trebuie să-și recunoască originea, trebuie să simtă unitatea cu Dumnezeu pentru a se apropia din nou de El. În prezent, însă, gândirea umană este departe de această corectă cunoaștere. Pentru oameni, Dumnezeu este doar conceptul unei ființe infinit de îndepărtate sau o figură de lumină adusă la viață de oamenii înșiși, care este lipsită de orice probabilitate. Și astfel, nu se caută să se intre în contact cu o astfel de ființă nedovedită, ba chiar se încearcă mai degrabă să se elibereze de acest concept. Prin urmare, se trăiește viața în mod conștient fără Dumnezeu. O unire cu Dumnezeu nu poate fi niciodată căutată dacă nu se recunoaște divinitatea eternă. Și aproape nimic nu este capabil să schimbe gândirea eronată a oamenilor. Căci tot ceea ce se abate asupra oamenilor în termeni de suferință și durere nu îi face să realizeze că acestea sunt transmisii tocmai de la această Divinitate care nu este recunoscută. Ei încearcă să explice totul într-un mod pământesc, adică adaptat la intelectul uman, iar existența divinității veșnice este din ce în ce mai mult pusă la îndoială, omenirea se eliberează tot mai mult de gândurile îndreptate spre Dumnezeu și, ca urmare, sufletul cade într-o stare care pune sub semnul întrebării orice progres spiritual....

(întrerupere)