Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/5551

5551 Lucrarea miraculoasă a Pruncului Iisus....

decembrie 9, 1952: Carte 61

Vreau să vă instruiesc cu privire la ceea ce aveți nevoie de clarificat, pentru că vreau ca voi să posedați mai întâi cunoștințele corecte înainte de a-i instrui pe semenii voștri, dar aceasta este sarcina voastră pe care doriți să Mi-o serviți. Vreau ca voi înșivă să înțelegeți totul înainte de a transmite cunoștințele voastre, pentru că semenii voștri nu sunt adesea atât de răbdători, ei doresc mai ales clarificări atunci când se îndoiesc, și atunci ar trebui să fiți și voi capabili să le oferiți într-un mod lămuritor.

Problema întrupării lui Dumnezeu în Iisus dă naștere la cele mai multe întrebări, și asta pentru că până acum a fost explicată în așa fel încât în loc de luminozitate nu a existat decât tot mai multă confuzie. Existența Mea pe Pământ ca ființă umană nu a fost cu nimic diferită de cea a altor ființe umane, doar că am dat spațiu pentru dezvoltarea iubirii în inimă, acolo unde alții și-au sporit iubirea de sine și au "dorit" în loc să "dăruiască". Scânteia iubirii strălucește în inima fiecărei persoane, dar ea poate să se aprindă într-o flacără strălucitoare, la fel cum poate fi stinsă. Dar și acest lucru îi deosebește pe oameni unii de alții, deoarece iubirea imprimă amprenta divinității asupra fiecăruia, în timp ce iubirea de sine este imaginea adversarului Meu, care s-a înălțat și astfel a căzut. Iubirea este, așadar, divinul din ființa umană, care apare doar ca o mică scânteie la începutul vieții pământești, dar care poate crește la nesfârșit.

Scânteia iubirii era deja recognoscibilă în pruncul Iisus, deoarece în copil se întrupase un suflet de lumină care, cu siguranță, a lăsat în urmă toate gloriile lui Dumnezeu în împărăția spirituală, dar totuși nu a renunțat la iubirea sa, iar această forță a iubirii se exprima și ea din când în când, atunci când scânteia spirituală lua astfel contact cu eternul Tată-Spirit, ceea ce se întâmplă cu fiecare copil iubitor, dar care trebuia să fie evident pentru oameni în Iisus, astfel încât aceștia să creadă în divinitatea copilului Iisus. Lucrarea spiritului nu este împiedicată la un copil atât de mic, doar că nu iese la iveală sau doar rareori, deoarece intelectul și voința liberă a ființei umane trebuie să se străduiască mai întâi pentru lucrarea spiritul Meu în sine, ceea ce se întâmplă în mod conștient doar în anii în care își poate folosi intelectul și voința în libertate de gândire. Explicația minunilor copilului Iisus, a evenimentelor extraordinare, nu poate fi căutată decât în gradul înalt de iubire, deoarece sufletul lui Iisus venea de sus, un suflet de lumină și de iubire, care era acum înfășurat într-o formă umană și care, de asemenea, era împiedicat în creativitatea și activitatea sa nerestricționată până atunci pentru a face dreptate formei exterioare umane. Iubirea se afla în mare măsură în pruncul Iisus.... dar și omul-pământean s-a afirmat.... lumea, adică adversarul Meu și al Său, și-a exercitat influența asupra acestui om-pământean pentru că i s-a permis să facă acest lucru pentru a-i testa voința. Iar spiritul Meu a rămas acum tăcut, deoarece și omul Iisus trebuia să treacă acest test al voinței, iar lucrarea de îndumnezeire a sufletului său trebuia să se desfășoare în aceleași condiții ca și în cazul oricărei alte ființe umane, deși spiritul Meu era și a rămas în el prin iubirea sa. Cu toate acestea, ființa umană Iisus a trebuit să atingă cel mai înalt grad de iubire prin propria voință.... Și de aceea, spiritul Meu s-a retras în acești ani, nu a îndemnat și nu a impulsionat, l-a lăsat pe omul Iisus complet liber până când abundența spiritului Meu, care creștea tot mai mult datorită iubirii sale sporite, s-a manifestat ca înțelepciune și putere.... ca fiind mai mare decât o mare cunoaștere și decât săvârșirea de minuni. Omul Iisus a fost ales pentru eternitate pentru această misiune. O ființă supremă de lumină s-a înălțat pe Pământ; unul dintre copiii Mei glorioși și-a început viața pământească și, astfel, acest suflet trebuia deja să radieze prin forma pământească a copilului Iisus, iar tot ceea ce era neobișnuit în tinerețea Sa era complet natural și de înțeles, dar la fel de neînțeles pentru oamenii care trăiau în întuneric și, prin urmare, peste lumina radiantă s-a întins un înveliș în anii următori, iar misiunea reală a început.... divinizarea unei ființe umane pământești prin iubire. Cu siguranță că am putut să lucrez prin spiritul Meu în ființa umană Iisus în orice moment, deoarece toate condițiile prealabile erau date pentru aceasta; dar de dragul misiunii lui Iisus, toate aspectele divino-spirituale au trecut pe plan secund, iar această misiune a fost îndeplinită de El ca ființă umană care își trăgea toată puterea doar din iubirea Sa activă, care a fost la fel de dificil de dezvoltat pentru El ca pentru orice altă ființă umană, deoarece adversarul Meu nu și-a lăsat cu adevărat influența nefolosită, la urma urmei, victoria lui Iisus însemna înfrângerea adversarului. Dar adversarul Meu nu a putut atinge voința liberă a lui Iisus, iar El mi-a fost complet devotat. Și, prin urmare, a reușit în lucrarea sa, pentru că voința sa față de Mine a izvorât din dragostea sa.... Iubirea a fost forța care este mai puternică decât moartea și care, prin urmare, l-a învins și pe cel care a adus moartea în lume.... Iubirea a fost victorioasă și așa va rămâne pentru totdeauna....

Amin

Translated by Ion Chincea