Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/5365

5365 Revederea în lumea de dincolo în împărăția luminii....

aprilie 15, 1952: Carte 59

Este un moment incomparabil de fericit când sufletul părăsește Pământul și intră în împărăția luminii, în sfere unde nu mai există nimic neatractiv, unde sufletul este îmbrățișat de un val de lumină fericită, unde ființe extrem de frumoase se apropie de el și îi arată o măsură de iubire care aproape îl copleșește. Razele de lumină sunt adaptate la starea sa de maturitate, deci întotdeauna în măsura în care îl fac cu siguranță inimaginabil de fericit, dar nu îi mistuie sufletul, ceea ce un exces de lumină, pentru care sufletul nu este încă receptiv, ar putea cu siguranță să o facă.... În vastitatea infinită el vede cele mai minunate creații, căci ochiul său spiritual are acum capacitatea de a contempla creațiile spirituale care nu mai sunt materie și care, totuși, apar în fața sa la fel de veridice, deci nu sunt o autoamăgire.

Și în mijlocul acestei frumuseți, pe care ochiul său o privește, îi găsește pe cei dragi care l-au precedat în gradul de maturitate, în care împărăția luminii a putut să îi primească. Pentru oameni, fericirea unei astfel de revederi este de neconceput, dar în împărăția spirituală sufletul poate primi impresii mai profunde fără să piară, și simte conștient fericirea pe care Dumnezeu i-a pregătit-o și îi cântă în inima sa laude și mulțumiri, așa cum în general, dacă împărăția luminii i-a devenit casă, strălucește de dragoste pentru Tatăl care i-a pregătit toate aceste fericiri.... Lucrul împreună cu sufletele aflate în același grad de maturitate îi sporește puterea și voința de a lucra, iar acum aceasta se îndreaptă spre sufletele care sunt încă mult sub el, pentru a le ajuta să atingă aceeași beatitudine. Și cu iubire milostivă se îngrijește de cei care i-au fost aproape pe Pământ și care încă locuiesc în sferele inferioare, care au rămas în urmă în dezvoltarea lor spirituală pe Pământ din cauza necredinței și a lipsei de bunătate și, prin urmare, încă trăiesc nefericiți în întuneric sau în amurg în lumea de dincolo.... El recunoaște cu siguranță aceste suflete și poate să se apropie de ele și să le ofere ajutorul său, dar el însuși nu este recunoscut de aceste suflete și, prin urmare, ajutorul său este adesea respins.... Cu toate acestea, dragostea și răbdarea unui suflet de lumină tinde în mod constant spre aceste suflete și, din când în când, reușește să obțină influență. Fericirea sa, pe care o primește în emanația constantă de iubire a lui Dumnezeu, în creațiile incomparabile ale împărăției de lumină și în interacțiunea cu ființele cu care este unit în iubire fericită, îi dă în permanență impulsul pentru o activitate răscumpărătoare, își găsește propria fericire în a dărui ceea ce primește el însuși; își găsește mereu împlinirea dorinței sale de Dumnezeu și nu poate să nu vrea să îi facă fericiți. Este imposibil să descrii oamenilor de pe Pământ slava împărăției luminii, tocmai pentru că un suflet matur poate suporta doar abundența luminii și, prin urmare, poate înțelege și beatitudinea, iar ființa umană încă imperfectă nu are înțelegere pentru aceasta. Dar un lucru pe care el ar trebui și poate să îl creadă este că va exista o revedere în împărăția de dincolo, că moartea nu pune capăt vieții actuale a sufletului și că aceste suflete se recunosc între ele atunci când se atinge un anumit grad de maturitate, dar pe care multe suflete nu îl au încă. De aceea, pentru multe suflete poate dura mult timp până să experimenteze fericirea reunirii cu cei dragi; totuși, dorința de a o obține este adesea motivul pentru a se strădui să se ridice. Forța de iubire a sufletelor este în permanență activă pentru a răscumpăra sufletele din adânc și pentru a le ajuta să ajungă la beatitudine, să intre în împărăția unde îi înconjoară o lumină radiantă, unde Îl pot privi pe Dumnezeu și unde orice adversitate are un sfârșit....

Amin

Translated by Ion Chincea