Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/3308

3308 Îndemnul interior al instrucțiunii lui Dumnezeu. Insinuarea voinței.

octombrie 27, 1944: Carte 43

Dumnezeu îți dă instrucțiunile Sale prin inima ta.... De îndată ce vă simțiți îndemnați de o intenție, de îndată ce aceasta vă împinge din interior, este întotdeauna vocea lui Dumnezeu care vă dă instrucțiuni, cu condiția să vă străduiți să trăiți în voia lui Dumnezeu, să vă îndreptați spre El și să vă încredințați călăuzirii Sale. Atunci voința Lui vă va ghida, purtând aceeași voință în voi, pentru că v-ați supus în mod conștient voinței Sale; și atunci nu veți putea decât să cedați la îndemnul inimii voastre, iar acțiunile voastre vor fi corecte și voite de Dumnezeu. Dar analizați-vă cu seriozitate pe voi înșivă pentru a vedea cărei puteri îi acordați dreptul de a vă controla.... Rugăciunea sinceră către Dumnezeu te protejează de puterea potrivnică; dar ceea ce faci fără să fi cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, ceea ce faci doar pentru a promova bunăstarea trupului, ceea ce faci cu totul în afara lui Dumnezeu, acestea nu sunt instrucțiunile Lui, ci ale adversarului, și îți vor dăuna sufletului. Persoana care tinde spre Dumnezeu nu trebuie să se teamă niciodată să gândească și să acționeze greșit, pentru că atitudinea sa față de Dumnezeu le permite și forțelor spirituale să aibă acces la ea și le dă acum dreptul de a sta în mod protector alături de ființa umană, pentru a îndepărta astfel și influența forțelor rele. Numai dorința de Dumnezeu asigură protecție divină pentru ființa umană, iar cel care se află sub protecție divină nu se poate rătăci, ci poate face doar ceea ce este bun pentru sufletul său. Dumnezeu Însuși îl ghidează, iar fiecare cale pe care o ia este importantă și duce la țintă. Ființa umană acționează, desigur, la discreția sa, voința sa o împinge la o acțiune sau alta, și totuși este voința lui Dumnezeu care se exprimă prin voința sa atâta timp cât ființa umană cedează impulsului interior. Însă dacă ignoră acest îndemn, atunci el se împotrivește, devine indecis, voința sa nu este încă complet subordonată voinței lui Dumnezeu. Și trebuie să se ferească de acest lucru, pentru că acesta este întotdeauna rezultatul unei slăbiciuni în rugăciune.... Cu cât legătura sa cu Dumnezeu este mai intimă, cu atât vede mai clar calea trasată pentru el și cu atât mai de bunăvoie urmează instrucțiunile lui Dumnezeu pe care inima sa i le face cunoscute. Doar distanța față de Dumnezeu îl privează de sentimentul fin al voinței divine, pentru că atunci este lăsat în voia lui proprie și nu știe ce ar trebui să facă și ce ar trebui să lase în pace. Iar adversarul lui Dumnezeu evaluează astfel de condiții intervenind în gândurile ființei umane, încercând să o determine să își bazeze fiecare acțiune pe propriul avantaj. Și atunci ființa umană trebuie să lupte, trebuie să se lupte pentru a restabili legătura cu Dumnezeu, care îi conferă o gândire clară, astfel încât să poată rezista tentațiilor. Cine Îl caută pe Dumnezeu nu se va rătăci, dar cine îl exclude se va rătăci. De aceea, nimic nu trebuie întreprins fără rugăciunea pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, atunci gândirea oamenilor va fi de asemenea ghidată corect și fiecare activitate va avea în ea voia lui Dumnezeu....

Amin.

Translated by Ion Chincea