Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/2084

2084 Mântuirea prin slujirea în dragoste.... Trebuie să declare și voința liberă....

septembrie 23, 1941: Carte 30

Fără o activitate de slujire, nicio ființă nu se poate răscumpăra. Acest lucru este valabil atât pentru ființele legate, cât și pentru cele cu voință liberă. Activitatea de slujire este întotdeauna o condiție prealabilă pentru atingerea stării care îi permite să se elibereze de forma sa exterioară. Și cu cât ființa se supune cu mai multă bunăvoință activității de slujire, cu atât mai repede își poate schimba forma exterioară până la ultima formă exterioară, trupul trupesc al ființei umane, care înconjoară sufletul, iar acum slujirea cu iubire este din nou sarcina pe care sufletul trebuie să o îndeplinească pentru a scăpa și de ultima formă exterioară și pentru a putea intra nestingherit în împărăția spirituală. Slujirea în iubire este singurul lucru care eliberează sufletul din starea de lipsă de libertate și tocmai acestui lucru oamenii îi acordă atât de puțină atenție. În agitația lor, ei nu mai găsesc timp pentru ceilalți, uită de adevărata sarcină, pentru că se consideră prea mult în centrul atenției. Și de aceea ei rămân legați, căci numai slujirea în iubire răscumpără. În stadiile preliminare, ființele sunt determinate de voința divină să fie în activitate de slujire, ele sunt într-o anumită stare de constrângere, astfel încât trebuie să desfășoare activitatea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Dar, în calitate de om, voința divină este exclusă în măsura în care El lasă ființa umană să gândească și să acționeze în conformitate cu voința Sa. Prin urmare, el nu este forțat să servească, ci trebuie să fie activ într-un mod de servire de bunăvoie. Impulsul de a face acest lucru trebuie să fie prezent în inima sa, astfel încât dragostea trebuie să fie aprinsă în el, căci numai aceasta îl îndeamnă să fie în slujba aproapelui său. Fără iubire, însă, îi lipsește impulsul și atunci ființa umană nu-și îndeplinește sarcina pământească. Și asta este ceea ce afectează întreaga umanitate....

Pentru a fi activ în iubire este nevoie de cea mai mare depășire de sine, atâta timp cât ființa umană nu se află încă încă în iubire. Dar odată ce flacăra iubirii a fost aprinsă în inima sa, el nu poate să nu fie activ în iubire, pentru că iubirea este forță, dar forța nu poate rămâne niciodată inactivă, ea va stimula întotdeauna activitatea, deci va dori să se exprime și, într-adevăr, într-un mod care îi face fericiți pe semeni. Și astfel, ființa umană îl servește pe cel pe care vrea să-l mulțumească și astfel se eliberează de fosta sa vină.... pentru că a vrut să domnească în aroganță..... Prin urmare, slujirea înseamnă pentru el o eliberare dintr-o robie îndurată timp nesfârșit și, în același timp, face ca forma exterioară să devină inutilă, astfel încât sufletul poate renunța la ultima sa formă exterioară, pentru că astfel a dovedit că a renunțat la vechea sa atitudine împotriva lui Dumnezeu, că nu mai este împotriva lui Dumnezeu, ci a devenit iubire, astfel că se află în voința asemănătoare lui Dumnezeu, în consecință, a depășit complet separarea de Dumnezeu, astfel că a devenit una cu El. Unirea cu Dumnezeu înseamnă spiritualizare, astfel încât schimbarea formei pământești a devenit acum inutilă și toată povara a fost luată de pe suflet. Cu toate acestea, unirea cu Dumnezeu nu poate avea loc decât în iubire. Lucrările iubirii duc la apropierea de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este prezent în fiecare lucrare a iubirii. Dar oricine a făcut din apropierea de Dumnezeu scopul său, se află deja în iubire, pentru că dorește să se unească cu El pentru că Îl iubește pe Dumnezeu. Și astfel, prin dorință, el se eliberează și de violența adversă.... El s-a răscumpărat prin iubire....

Amin

Translated by Ion Chincea